28 decembrie 2004

Cine esti tu, Mark Simpson?

Numele lui Mark Simpson se leaga de metrosexual, prin crearea in 1994 a primei definitii categoriale a fenomenului. De atunci, el s-a identificat cu fenomeul in cauza, creand instrumentarul necesar de analiza, precum si sistemul critic de comprehensiune a evolutiei metrosexualului.


Mark Simpson s-a nascut in York, Anglia, unde va merge la aceeasi scoala cu Guy Fawkes, dar nu in acelasi an de invatamant. Dupa ce fuge de la Oriel College Oxford si lucreaza ca docher, macelar, fotomodel pentru copertile de romane roz, spalator de vase si vanzator ambulant, realizeaza ca se poate descurca mai bine lucrand independent si isi incepe cariera de scriitor.
The New York Times il denumeste ca fiind creatorul conceptului de 'metrosexual' (nu atit de cunoscut si utilizat in 1994) si se pare ca a fost sursa de inspiratie pentru Quentin Tarantino in crearea personajului din filmul Sleep With Me, acel invitat la petrecere obsedat de homoerotismul clasicului blockbuster Top Gun.Simpson este autorul mai multor carti de critca, cum ar fi Male Impersonators, It's a Queer World, Anti-Gay, The Queen is Dead (coautor), Sex Terror: Erotic Misadventures in Pop Culture, si ultima aparitie editoriala, Saint Morrissey.
Actualmente traieste la Londra, dar doar pentru ca, venind intr-o scurta vizita de o zi in 1984, va rata vaporul de intoarcere in nord si nu va putea sa gaseasca autostrada A1 ("bloody Londoners don't give directions").

19 decembrie 2004

ProVoc'

Se naste intrebarea, analizand fenomenul metrosexual, de ce toata aceasta nevoie de a provoca, de a stimula la maxim inventivitatea privitorului printr-o ambiguitate voita si minutios construita.
De la unghiile roz ale lui Beckam din timpul unui meci de cupa, la noua linie de produse cosmetice pentru barbati purtind semnatura lui Jean Paul Gaultier si intitulata (cum altfel?) "Le Beau Male", identitatea metrosexuala pare a se baza pe aceasta necesitate a provocarii continue. Obstinenta cu care noul erou urban isi expune maniile si obsesiile corporale, franchetea cu care umple saloanele de cosmetica in cautarea ultimei masti revitalizante din placenta mamifera, gratia cu care isi face cumparaturile tradand o aprofundata cunoastere a tendintelor de sezon, il arunca de cele mai multe ori in spotul de lumina al ridicolului. Societatea traditionala, conservatoare, ridica ironic din spranceana privind acest tanar avid de lucruri futile, pierzandu-se intr-o intreaga estetica a aparentului superficial.
Reactia societatii este una normala si normata: orice abatere de la canonul clasic este supusa ridiculizarii, ironiei si abia dupa aceea, acceptarii sociale. Societatea britanica l-a acceptat pe metrosexual de la bun inceput, dar ea nu reprezinta un exemplu revelator, avind in vedere ingaduinta cu care aceasta societate a promovat toate conceptele marginale. Cea care pare sa urmeze linia continua de evolutie, este societatea franceza care aparent il accepta pe metrosexual, dar ii impune in acelasi timp limitele high life-ului. Propunandu-i formule de evolutie pe masura importantei sale, societatea franceza il marginalizeaza in acelasi timp, obligandu-l sa evolueze in anumiti parametri.


Ceea ce nu il impiedica pe metrosexual sa provoace continuu. De la pantalonul cu insertii fluorescente gen erou de manga, la haina din blana naturala vopsita roz, nimic nu il impiedica sa isi exteriorizeze sentimentele de avangarda pe care le promoveaza cu stoicism.
Ceea ce incepuse in 1994 ca o prefigurare a unei noi posibile masculinitati, a sfarsit dupa zece ani prin a fi noul statut al barbatului modern. Continua stare de provocare pe care o intretine prin simpla sa prezenta, ii confera un statut bine definit in peisajul comportamentelor urbane. Nu departe de stramosii sai (dandy-i spre exemplu), metrosexualul ofera o imagine personala complexa si aparent superficiala. Tocmai in aceasta combinare de elemente contrare rezida atractia pe care fenomenul o exercita asupra privitorului. Superficial in comportament dar profund in consistenta, metrosexualul pare a ascunde de ochiul privitorului adevarata sa stare emotionala. Pare a fi un individ lipsit de trairi interioare, dar in acelasi timp, complexitatea produselor folosite in ambientul sau, il transforma intr-un individ profund ca estetica imaginativa.
Superficialitatea sa ii confera prerogativele egoismului. Sau, altfel spus, egoismul sau naste superficialitate. Aparenta atractie asupra propriei persoane lasa sa se inteleaga ca acest personaj nu vede dincolo de limitele imaginative ale socialului, ca pentru el raporturile inter-individuale nu ar conta decat in masura in care ii satisfac nevoile personale. In acelasi timp, decorul in care evolueaza ii ofera posibilitatea de a se afirma ca unic reprezentant (functional) al lumii sale. Ideea nu este una noua; cu mult timp inaintea lui, dandy-i isi creau adevarate decoruri de teatru in care puneau in scena mici drame cotidiene. Metrosexualul preia aceasta idee si o contemporaneizeaza, prefigurand un nou dramatism in design-ul interior.

16 decembrie 2004

Acolitii lui Apollo

Ii remarci in fiecare zi, in orice loc, indiferent de anotimp sau de economia nationala. Ii remarci exhiband o corporalitate de invidiat, greu de imaginat ca ar putea fi un produs al naturii, dar exersand candid o naturalete personala. Ii remarci venerand un zeu din timpuri apuse, chiar daca exercitiul lor de adulare nu este unul constient. Dintre prezentele panteonului grecesc, Apollo este singurul zeu care a supravietuit apusului suveran si care devine, pe zi ce trece, din ce in ce mai contemporan.

Obsesia corporala de la sfarsitul anilor '80 parea sa se aplaneze la mijlocul anilor '90 cu o apropriere de rutina sintagmei "mens sansa in corpore sano". Din ce in ce mai mult practicantii de fitness sau body building se orientau catre o nutritie controlata, in ciuda anabolizantelor existente in anii '80. La inceputul noului mileniu, obsesia corporala pare a fi una supusa unui sistem aritmetic ai carui algoritmi vizeaza cu mult mai mult decit exercitiul fizic. In mentalitatea actuala, exercitiul fizic se impleteste cu o nutritie sanatoasa, o cosmetizare pe masura si o filosofie a corporalitatii specifica fenomenelor egocentrice.
In ziua de azi, a avea un corp de invidiat reprezinta o calitate a devenirii intelectuale: cu cit mai intelectual, cu atit mai bine. Corpul este supus unei disectii a inteligentei. Iar aceste considerente se regasesc in imageria masculina oferita de mass media. Noul erou urban este inzestrat cu un procentaj egal de corporalitate si inteligenta. Daca la sfarsitul anilor '70, eroul masculin era inzestrat cu o corporalitae de invidiat dar actiona la primul impuls si nu de cele mai multe ori inteligent (a se vedea cazul eroului din seria "Rambo"), eroul noului mileniu poseda corporalitatea de invidiat, dar de asemenea isi asuma succesele actiunilor de contraspionaj, complet stapin pe o inteligenta admirativa. Ultimul produs, Neo din seria "Matrix", atrage dupa sine o intreaga ideologie a corporalitatii.


Dar conceptul nu este unul nou. In Grecia Antica, cultul apollinic prevedea o corporalitate de indiviat care se impletea cu stapinirea cit mai multor arte sociale (elocinta, muzica, pictura, dans, filosofie), totul pentru a oferi un produs social cit mai aproape de imaginarul zeului in cauza. Panteonul grecesc a oferit o serie de zeitati care excelau in anumite domenii. Apollo, in schimb, exceleaza in toate: arta razboiului, artele liberale, corporalitate, inteligenta, frumusete. De unde si nevoia ca supusii lui sa exceleze, la randu-le, in toate aceste domenii. Si poate tocmai din aceasta obsesie a corporalitatii, mitul apolonic ca si figuratie, a rezistat in timp cel mai mult. Pe parcursul istoriei, el a produs o serie de imagini emblematice: Ludovic al XIV-lea, toate conceptele de frumusete masculina, nazismul german etc., care au formulat tot atitea modele de corporalitate obsesionala.
In forme mai relaxate sau mai agresive, mitul apollinic este revendicat in ziua de azi de catre metrosexual. Practicind aceeasi complexitate a fenomenului, metrosexualul si-a formulat o imagine complet noua servindu-se de un model deja existent in istorie. Ceea ce e complet diferit este dimensiunea religioasa a fenomenului.

14 decembrie 2004

met.roh.SEK.shoo.ul

Orice fenomen social are o virsta la care se scrie despre el. In cazul de fata, cartile care sunt scrise ii servesc ca model de teoretizare si de evaluare a propriei continuitati. Iata o lista de carti si articole despre fenomen:


Alexa Hackbarth, "Vanity, Thy Name Is Metrosexual," The Washington Post, Nov. 17, 2003
Mark Simpson, "Meet the metrosexual," Salon.com, Iul. 22, 2002
Mark Simpson, "Here come the mirror men," The Independent, Nov. 15, 1994

Michael Floker, The Metrosexual Guide to Style: A Handbook for the Modern Man
Michael Flocker, The Metrosexual Style Kit (Mini Kits)
Mark Simpson, Male Impersonators: Men Performing Masculinity
Mark Simpson, Sex Terror: Erotic Misadventures in Pop Culture
Mark Simpson, It's a Queer World : Deviant Adventures in Pop Culture
Mark Simpson, Saint Morrissey
Darrell Benvenuto (Foreword) et al, The American Journal of Anthropomorphics (Book 4)

Myriam Zaoui & Eric Malka, The Art of Shaving
Kim Johnson Gross et al, Men's Wardrobe (Chic Simple)
Alan Flusser, Dressing the Man : Mastering the Art of Permanent Fashion
Peter Post, Essential Manners for Men: What to Do, When to Do It, and Why

Alte carti si articole vor veni sa completeze lista pe parcurs...

13 decembrie 2004

Consideratii pe aceeasi tema

Definitia data de Mark Simpson in articolul Meet the metrosexual din Salon.com:
"The typical metrosexual is a young man with money to spend, living in or within easy reach of a metropolis - because that's where all the best shops, clubs, gyms and hairdressers are. He might be officially gay, straight or bisexual, but this is utterly immaterial because he has clearly taken himself as his own love object and pleasure as his sexual preference".

De la aceasta simpla definitie care prefigura un nou statut al barbatului modern, s-a ajuns la obsesia agresiva a mass mediei in ceea ce priveste fenomenul in cauza. Din ce in ce mai mult, intilnim in reviste sau in cadrul programelor de televiziune, o noua prefiguratie a estetismului masculin. Avand ca simbol lacul de unghii roz purtat de David Beckam in timpul unui meci de fotbal din liga britanica, noul estetism vorbeste despre un individ de sex masculin complet dezinhibat fata de ceea ce pina mai ieri era interzis barbatilor. Campaniile publicitare ale marcilor de renume, incurajeaza uzanta discursului estetic feminin de catre individul urban.
Istoria estetismului masculin a mai cunoscut fenomene de acest gen. In Antichitate, cosmetica masculina s-a exprimat libera de orice inhibitie. Istoria a demonstrat ca orice perioada de restrictie estetica a fost urmata de una a libertinajului, in semnul absolvirii de restrictie.
Metrosexualul a abolit acest traseu, el urmand unui alt discurs estetic liberal, prefigurind un altul. Ceea ce il diferentiaza de celelalte fenomene estetice din istorie este evolutia a-normala precum si implicarea sa in mentalul social. In Antichitatea greaca, estetismul masculin era un fenomen normal si normat de catre societate, el fiind urmat de restrictiile Evului Mediu timpuriu care normau un estetism la limita elementarului prin care, spre exemplificare, un barbat era obligat sa poarte un vesmint pina la uzarea totala.
Metrosexualul rupe aceasta curba a valorilor, el urmand unei perioade de estetism obsesional corporal care s-a manifestat la finele anilor '90. Mentalul colectiv a adoptat aceasta obsesie, transformand-o in norma sociala verificata sistematic prin concursuri de frumusete. Anii '90 au oferit practic toate modelele de frumusete masculina plecand de la tiparul deja existent in Antichitate (modelul binar care opune apolinicul dionisiacului), mergand, se pare, mult mai departe prin acceptarea metrosexualului ca etapa normal urmatoare in evolutia masculinitatii. Cu atit mai mult cu cit incurajeaza acest fenomen propunandu-i noi valorizari estetice.
Societatea contemporana ofera o noua configuratie a valorilor comportametale. Poate tocmai de aceea metrosexualul atrage prin ambiguul sau. Fenomen adulat sau urat, el nu va inceta sa fascineze.

12 decembrie 2004

Sex

In articolul din 1994, Mark Simpson defineste sexualitatea metrosexualului ca fiind una preponderent heterosexuala, dar lipsita de importanta. Cu toate acestea, in discutiile sau conferintele despre acest subiect, una dintre intrebarile care au revenit in mod curent a fost cea care priveste identitatea sexuala a metrosexualului.
Prin urmare: hetero, homo, bi, pan? Nici una dintre identitati, ci practic toate la un loc.
Metrosexualul delimiteaza un nou teritoriu al sexualitatii umane, acela al egosexualismului. Prin excelenta egocentric, metrosexualul vede in ceilalti propria reflectare. Faptul ca imprumuta din limbajul feminin si din cel homosexual nenumarate coduri, vizand o ambiguizare voita, ii ofera posibilitatea de a capta centrul de interes al celor doua sexe. Natura lui narcisica il face ca, inclusiv in timpul actului sexual, sa caute o proprie reflectare care scade din importanta preferinta sexuala.


In actul sexual, el va juca mereu rolul activ, pentru ca este unicul mijloc prin care poate sa controleze situatia. Nu va cauta parteneri plictisitori, ci ca incerca mereu sa putea in scena intregul act sexual. Amator al dramatismului, el va pune in practica instrumentarul fantasmatic prin care el va fi mereu in centrul actiuni, restul desenandu-se si gravitind in jurul persoanei sale. Nu va incerca sa adopte teatralitatea rolurilor (nu agreeaza schimbarea de identitate pentru profilul piratului care descopera o comoara sau a doctorului care controleaza un pacient). Rolul interpretat in actul sexual prin schimbarea identitatii i-ar putea deconcentra partenerul de la admiratia unicului lucru important in punerea in scena: corpul metrosexual. Astfel incit, daca el cistiga in romantism prin abordarea temelor dramatice, va pierde la puncte in interpretarea rolurilor imaginative.
Revenind la intrebarea privind identitatea sexuala, un raspuns plauzibil ar fi acela al dezvoltarii unei noi tipologii sexuale, care pune in centrul atentiei o identitate complet egocentrica. O noua era se deschide in sexualitatea umana: este era egocentrismului pregnant.

Definitie

Metrosexualul reprezinta unul dintre miturile urbane contemporane care a cunoscut cea mai spectaculoasa evolutie a ultimului deceniu. De la simpla reprezentare lingvistica data in 1994 de Mark Simpson in Salon.com pina la intrarea definitiva in mentalul colectiv din 2004, conceptul s-a autodefinit ca fiind etapa logic urmatoare in evolutia barbatului modern.


Avand predecesori pe masura (dandy-i, les beaux, etc.), metrosexualul cultiva o grija excesiva pentru propria persoana si o obsesie a calitatii pentru tot ce il inconjoara. Sexualitatea voit ambiguua amesteca expresia heterosexuala cu fenomenul ''the down low'', avind ca rezultat un narcisim indelung studiat, metrosexualul cautind in ceilalti oglinda propriei reflectari. Domenii profesionale specifice ca modeling, DJ, media, pop music si sport, il atrag pentru ca ii satisface apetitul pentru vanitate, oferindu-i o plaja de expunere maxima, el atragind atentia atit a femeilor cit si a barbatilor.
Conceptul vorbeste despre o intreaga realitate istorica de ultima ora. Poate ca niciodata un concept social - in afara celor de baza - nu a fost int-atit curtat de catre creatorii de obiecte. Media fiind practic obsedata de subiectul in cauza, se realizeaza emisiuni gen reality show, se scriu carti, se creeaza linii vestimentare si de cosmetica, arhitectii ii ofera un ambient specific.

S-a vorbit la inceput despre metrosexual ca fiind una din ''maniile'' modei, un alt mod de a exprima excentricitatea masculina. Ca mai apoi societatea sa adopte acest fenomen ca fiind o etapa normala in definirea masculinitatii contemporane. Specific marilor metropole, prin urmare societatilor puternic industrializate, acest fenomen isi face loc, incetul cu incetul, si in micile societati sau in culturile aflate in faza de elaborare si dezvoltare, ca fiind etapa logic urmatoare in definirea conceptelor noi ale masculinitatii. In spatiul romanesc, acest fenomen a intrat mai intai ca imitare a modelelor occidentale, ca mai apoi sa se auto-defineasca in limitele oferite de societatea contemporana. Racordarea la valorile europene se face pornind de la conceptele de baza, ca mai apoi sa se evaluze si noile concepte sociale. Ramine de vazut daca un metrosexual roman are aceleasi valori specifice asemeni metrosexualului european.