met.roh.SEK.shoo.ul

BURBERRY SPRING/SUMMER 2010 CAMPAIGN

2010-01-16T20:03:00.004+02:00

You really gotta love Burberry. They really know how to use digital media to its advantage, with the amazing success of Art of The Trench and now they posted their spring campaign on their face book account after all unnecessary drama by some oblivious luxury brands getting their panty twisted over bloggers posting the preview of their ad campaigns before they hit print. It’s free advertising. They are being showcase by people who love your brand and fashion (fashion bloggers) and being seen by the readers who are into fashion and more often love your brands too. The old school way of communication doesn’t really make sense in this digital age.
You bet I’m going to the new Burberry store here in Toronto to get my spring coat.

Here are the Burberry spring/summer 2010 campaign images featuring Emma Watson, her brother Alex Watson, George Craig, Max Hurd and Matt Gilmour shot by photographer Mario Testino.

Clint Mauro & Irina Shayk Sizzle in Guess Jeans Ads

2010-01-16T19:38:00.005+02:00

Jon Kortajarena is not the only male model to play around with Sports Illustrated beauty Irina Shayk in the Guess S/S 09 ads. The equally hot Clint Mauro also stars in the sizzling ads by photographer Yu Tsai.

AUTUMN/WINTER 2006-7 MEN'S - Paris

2006-02-01T22:58:00.000+02:00

Periplul modei europene a continuat la Paris. De aceasta data, creatorii parizieni s-au indreptat catre o silueta mult mai conservatoare si eleganta decat cea descrisa de milanezi. Intr-un Paris cuprins de o usoara nota de letargie romantica, in ritmuri molcome de negru si alb, creatorii de moda i-au oferit metrosexualului o noua valorizare de expresie vestimentara, prin combinatii de textile si nuante pastelate.

Vineri 27/01

John Galliano

Issey Miyake

Raf Simons

Sonja Rickyel

Louis Vuitton

Yamamoto

Sambata 28/01

Dries van Notten

Kris van Assche

Watanabe

Duminica 29/01

Ann Demeulmeester

Hermes

Paul Smith

YSL

Marti 231/01

Dior

Givenchy

Presenting... oo.bur.SEK.shoo.ul

2006-01-28T18:42:00.000+02:00

ubersexual (oo.bur.SEK.shoo.ul) n. A heterosexual man who is masculine, confident, compassionate, and stylish. —adj. —ubersexuality n.

Citate curente:
Fenomenul barbatului metroexual, cu un aspect ultraingrijit, asemeni lui David Beckham.
Acum barbatul trebuie sa fie ubersexual — mult mai masculin dar in deplin acord cu latura lui feminina, asemeni lui Jamie Oliver.
Ubersexual provine din germana, traducandu-se ca "deasupra", ceea ce combina atitudinea machista cu politetea, aspectul de "padurar" cu cel al gentleman-ului perfect, asa cum o precizeaza si Jon Lipsey in "Are you man enough?," Daily Star, Septemberie 15, 2005.

Barbatii au incercat sa fie metrosexuali, ubersexuali, retrosexuali, toate tendintele stergand granitele dintre ele, transformand adaptabilitatea intr-o lupta existentiala. In cadru oficial, barbatii imprumuta foarte mult din registrul feminin. In anii '70, doar femeile puteau vorbi despre copii, cumparaturi, iar astazi, barbatii vorbesc cu facilitate despre aceleasi lucruri. —Maureen Dowd, citata de Brooke Adams, "Whither the Y?," The Salt Lake Tribune, December 3, 2005.

Citate anterioare:
Noului barbat nu ii este teama de romantism, senzualitate, si poate vorbi despre vinuri alese, tricouri din mohair sau simple barfe. —Georgia Lee, "For today's mail, it's time for makeover," DNR, May 9, 2005.

Prima utilizare:
Descriptivul 'uber' a fost ales pentru ca indica "cel mai bun", "cel mai tare". Ubersexualii sunt cei mai atractivi (si nu numai fizic), cei mai dinamici si completi barbati ai generatiei lor. Ei sunt increzatori, masculini, plini de stil, si fideli unui stil de viata perfect in toate zonele de viata. —Marian Salzman, "The Future of Men," Palgrave Macmillan, September 16, 2005.

The American Dialect Society definea "metrosexual" ca fiind "cuvantul anului" in 2003, dupa ce Marian Salzman l-a popularizat in media internationala. Acum "ubersexualul" ii ia locul metrosexualului, prin The Future of Men, o carte pe care Salzman a scris-o in colaborare cu Ira Matathia si Ann O'Reilly.

Care este diferenta intre cele doua profiluri?
In studiul din 2003, cei trei scriau "Unul dintre semnele clare ale metrosexualitatii este placerea de sine, indiferent daca ea consta in achizitionarea unui costum Prada, sau in a sta doua ore intr-un spa pentru masaj si masti faciale".
In contrast, ei pretind ca ubersexualul este mai putin interesat de moda si inclina mai multa catre o dezvoltare a unui stil propriu. "Comparat cu metrosexualul, ubersexualul se gaseste intr-o relatie cu sine mult mai nuantata [...] El se imbraca mai mult pentru sine decat pentru ceilalti (alegand un consistent stil personal, peste tendintele de moment ale modei)."

AUTUMN/WINTER 2006-7 MEN'S Milano

2006-01-18T20:21:00.000+02:00

Saptamana aceasta la Milano se desfasoara Salonul de Moda Masculina Toamna/Iarna '06-'07. Saptamana Modei de la Milano ii ofera metrosexualului posibiltatea sa evalueze piata de desfacere diversa si complexa de moda, in cautarea itemilor vestimentari perfecti pentru o garderoba perfecta. Creatorii de moda s-au orientat catre varii imagini vestimentare, astfel incat sa poata acoperi intreaga plaja orara a activitatilor curente ale metrosexualului, oferindu-i posibiltatea sa se exprime cat mai exact prin vesminte.

Joi 19/01

Armani

Bottega Venetta

Etro

Miu Miu

Miercuri 18/01

Valentino

D&G

Calvin Klein

Marti 17/01

Alexandro dell'Aqua

Dsquared2

Emporio Armani

Gucci

Pringle of Scotland

Luni 16/01

Alexander McQueen

Cavalli

Neil Barrett

Prada

Duminica 15/01

Burberry Prorsum

Costume National

Dolce&Gabanna

Jil Sander

Missoni

Versace

Transgresand vremurile

2006-01-08T17:34:00.000+02:00

In curand Saloanele de Moda, atat de importante in devenirea imagistica a metrosexualului, vor dicta tendintele pentru toamna viitoare. Transgresand saloanele, parasim un sezon in care binaritatea alb/negru a fost primordiala pentru stilul individual, indreptandu-ne catre zone mai colorate, mai stralucitoare ale unei veri dictata deja ca fiind una a originalitatii. Galliano a surprins chintesenta unei epoci de moda intr-un sfert de ora de spectacol, polemica si stralucire.

Imagini by Marcio Madeira/Vogue.com

Talking about summer

2006-01-08T13:14:00.000+02:00

Garderoba metrosexuala a evidentiat de la bun inceput importanta corpului in perceptia environmentala. Marcile vestimentare masculine au preluat acest element, cumulandu-l cu perceptia contemporana a sexualitatatii vazute ca marca de schimb, pentru a putea facilita achizitionarea unor produse care sa expuna individualitatea ca simbol al colectivitatii contemporane.
De aici si pana la a face din metrosexualitate o eticheta a facilitatii mercantile nu a fost decat un pas. Pierzandu-se astfel din vedere faptul ca metrosexualitatea, ca marca sociala, se inscrie intr-un sistem economic care creeaza parastructuri in definirea unei imagini care sa atraga si care sa vanda.
Exercitiul este unul usor: daca acest post ar fi fost ilustrat cu o imagine cuminte, clasica, el nu ar fi atras atentia. Ar fi trecut neobservat, cel putin observandu-se competenta tehnica a aranjarii in pagina. Nu?

Imaginile fac parte din colectia primavara/vara 2006

David Beckham in Elle Romania

2005-11-22T23:41:00.000+02:00

In numarul din noiembrie al revistei "Elle Romania", cover face-ul dedicat barbatilor implemeteaza si mai mult conceptul metrosexual in mentalul romanesc. Declarand "Voiam sa seman cu Tom Cruise", Beckham elogiaza un alt profil metrosexual, largind si mai mult aria de raspandire care spatiile hollywoodiene. In acelasi timp cu aparitia in peisagistica jurnalistica romaneasca, Beckham isi lanseaza in Europa Centrala si de Est parfumul intitulat "Instinct". Starul de la Real Madrid is va lansa acest produs si pe pietele din Australia si Asia incepand cu toamna lui 2005. Imaginea promovata pentru acest produs este una mai intunecata, mai salbatica decat imagistica folosita pana acum. "Instinct" a fost produs in colaborare cu Coty, intr-un mixt senzual de portocala, mandarina, bergamote italiene si ambra alba. Gama mai cuprinde aftershave, exfoliating gel, shampoo si deodorant.

Dieta de lux sau luxul dietei

2005-11-22T12:15:00.000+02:00

Una dintre caracteristicile metrosexualitatii, definitorie pentru concept, este obsesia corporala. Obsesie manifestata prin excesul de zel in ceea ce priveste aspectul exterior - prin exercitiile fizice si ingrijirea meticuloasa a corpului, cat si interior - printr-o dieta indelung studiata cu ajutorul nutritionistilor.

Cu toate acestea, micile "rasfaturi" nu sunt pe deplin refuzate. Serile in discoteci sunt acompaniate de cocktailuri cu nume impresionante si bogate in calorii, in timp ce in restaurante sunt degustate retete exotice din bucatarii conotate intelectual.

De unde si o prima concluzie, nu departe de realitatile anterioare metrosexualitatii: orice calorie in plus este inlaturata cu ajutorul exercitiului fizic pentru ca micile placeri ale vietii sa nu fe ignorate si, prin urmare, pierdute.

Cele patru elemente ale modei

2005-11-21T13:24:00.000+02:00

Legatura pe care garderoba contemporana o are cu domeniile conexe umanului este indiscutabila. Regasirea elementelor primare si a simbolurilor generice se manifesta in cele mai variate segmente ale ei, transformandu-le de cele mai multe ori in leitmotive ale unei imaginii intelectualizate, voit mature.

Garderoba metrosexuala s-a conotat de la inceput ca apartinand unui teritoriu simbolic investit intelectual. Astfel incat, cele patru elemente ae naturii inconjuratoare se regasesc in variantele originale, usor de citit in cheie imagistica.

Aerul - se regaseste in texturi usoare, suprastructurari arhitectonice fragmentate, culorile folosite dand sens vantului sau aerului din jurul nostru.

Apa - se regaseste intr-o linie fluida, liniara, in culori de verde, albastru sau ab.

Pamintul este investit cu o arhitectura rigida, geometrizata, nuantata teluric intr-o gama variata de maro, gri sau oranj.

Focul se conoteaza in structuri fluide, in oranj, rosu si galben, denotand latura ludica a acestui element.

text in lucru

Philosophy of met.roh.SEK.shoo.ul men

2005-11-20T10:56:00.000+02:00

The Metro Male Lifestyle is sexy, stylish and comfortable. Metro men are fashion conscious and know how to put themselves together. They have a strong aesthetic sense and spend a considerable amount of time and money on their appearance and lifestyle. They are sensitive, romantic, successful and confident.

This Season’s Fashion Trend: Layering.
Visit any major fashion avenue in the world this season, and you'll notice a common trend – almost everyone is layering. Layering is a great way to combine your favorite pieces and wear something comfortable and flexible, while showcasing your sense of style in a casual setting.

Top 3 Rules To Remember When Layering:
Rule #1: Wear your thinner fabrics first.
Start with items that are made from thinner fabrics such as a cotton T-shirt, dress shirt or turtleneck, (a tank top/wife beater does not qualify) and then layer them with heavier items such as a wool sweater, a corduroy blazer, or a leather jacket.
Rule #2: Define the layer
A layer is a piece of clothing that can be worn on its own and still looks great. So, if you begin to un-layer you are still wearing a shirt that looks stylish without the additional layers.
Rule #3: Keep it casual and comfortable
Layering is best used for casual attire. If you are uncomfortable reaching, or moving about, your layering combination is most likely too thick. Rather than choosing something thick and bulky, you are better to wear two to three thin layers. Feel free to use color!
What happens when there are no more layers?
Well, your chest and abs are exposed!

Philosophy of met.roh.SEK.shoo.ul men

Today, more than ever, men are aware how health, fitness and proper grooming go hand in hand with confidence and a positive self image. As only the type of man that invests in taking care of himself knows, there is no power equal to knowing that he has achieved his personal best, inside and out. The days of washing your face with a drying bar of soap and shaving with thick foam and plastic disposable razor are over. Your investment in your personal appearance sends a powerful message about who you are. Your body and your skin demands respect. The way you present yourself, your relationships, how you are perceived by others and even career advancement are all impacted by how healthy, attractive, and vibrant you appear.
An ambitious, goal oriented man should not have to utilize valuable time in maintaining the look and overall health he wants and deserves. Elements that work against us - pollution, sun, wind, stress.

Elements that works for us – purification, balance and protection.
Combining both of those fights, the environmentl provide a healthy and vibrant look and feel and optimum male performance.
Because you are now ready to invest in a higher level of your personal best…you are ready for met.roh.SEK.shoo.ul… taking care of you from the inside out.

Guess who is back?

2005-11-05T11:03:00.000+02:00

Dupa o perioada de tacere in care s-au intamplat o gramada de lucruri, met.roh.SEK.shoo.ul se intoarce. Ramaneti pe receptie! Tot ce este mai bun de-abia acum urmeaza!

After a long periode of silence, full with great and diverse "stuff", met.roh. SEK.shoo.ul is coming back. Stay tuned! The best is yet to come!

Posibila imagine metrosexuala

2005-04-28T15:12:00.004+03:00

Pentru vara aceasta AYOR se intoarce la fascinatia vestimentara pe care anii '50 au exercitat-o asupra vestimentatiei pentru tineret. Libertatea corpului, nestanjenita de bariera hainelor devine un imperativ al garderobei urbane pentru o vara plina de mister si pasionalitate. Culorile ies din barierele conservatoare ale unei garderobe de tip clasic, abordand tonalitatil de roz, verde crud sau bleu ciel, incadrand aceasta linie in "the wish list" al metrosexualului contemporan.

For this summer, AYOR return to the fascinated '50, years of freedom's expressions in the youth wardrobe. The freedom of body, without any restriction of the clothes is like an must-to-have for the urban clothes for an summer full of passion and mystery. The colors are verry fresh, like pink, light green or sky blue, in the contradiction with the classical color theme of an masculine wardrobe, beeing on of the elements of the metrosexual's "wish list".

Puteti afla mai multe detalii despre marca internationala AYOR, apasand aici, bineinteles "at your own risk".

Noul Superman

2005-04-26T14:03:00.000+03:00

Urmand unei misterioase absente de cativa ani, in care umanitatea a incercat sa se obisnuiasca cu absenta super-eroilor, Omul din Otel se reintoarce pe pamant intr-un epic film de actiune si aventuri intitulat "Superman Returns", un nou capitol inscris in saga celui mai iubit super-erou al umanitatii. Finalul cunoscutei saga se terminase cu infragerea lui Superman si auto-exilarea sa intr-un colt indepartat al galaxiei. La intoarcerea sa pe pamant, Superman este pus in fata dureroasei evidente conform careia femeia pe care o iubise, Louis Lane, urmase un nou drum in viata ei. Reintoarcerea lui Superman il pune pe acesta in situatia de a incerca sa isi gaseasca un loc in societatea care invatase sa supravietuiasca in absenta lui. In incercarea de a apara lumea pe care o iubeste atat de mult de la o distrugere catastrofala, Superman se implica intr-o calatorie epica despre reafirmarea valorilor eroice deja consacrate, care il poarta din cele mai adanci profunzimi ale oceanului pana in cel mai indepartat colt al spatiului cosmic.

Following a mysterious absence of several years, the Man of Steel comes back to Earth in the epic action-adventure Superman Returns, a soaring new chapter in the saga of one of the world's most beloved superheroes. While an old enemy plots to render him powerless once and for all, Superman faces the heartbreaking realization that the woman he loves, Lois Lane, has moved on with her life. Or has she? Superman's bittersweet return challenges him to bridge the distance between them while finding a place in a society that has learned to survive without him. In an attempt to protect the world he loves from cataclysmic destruction, Superman embarks on an epic journey of redemption that takes him from the depths of the ocean to the far reaches of outer space.

Directed by Bryan Singer (X2: X-Men United, X-Men, The Usual Suspects)

Superman Returns stars Brandon Routh, Kate Bosworth (Beyond the Sea, Blue Crush), James Marsden (X2: X-Men United, The Notebook), Frank Langella (HBO's Unscripted), Academy Award-winner Eva Marie Saint (North By Northwest), Parker Posey (Best in Show), Kal Penn (Harold & Kumar Go to White Castle), Sam Huntington (Detroit Rock City) and Oscar-winner Kevin Spacey (Beyond the Sea, American Beauty, The Usual Suspects).

Superman Returns will be released on June 30, 2006 by Warner Bros. Pictures, a Warner Bros. Entertainment Company.

Pentru a afla mai multe despre "Superman Returns", apasati aici, iar pentru a cunoaste mai multe despre noul Superman, Brandon Routh, puteti sa vizitati site-ul sau, apasand aici.

so what are you?

2005-04-17T18:07:00.000+03:00

Din momentul lansarii conceptului in 1994, metrosexualismul a atacat zone publicitare prin excelenta masculine, ca de exemplu Abercrombie & Fitch, o marca a carei popularitate alarmanta s-a dublat dupa ce a adoptat discursul metrosexual adaugandu-l unei mode optionale, heterosexual heteroclite, imaginativ apeland la registrul baietilor din fratiile americane amatoare de bere de calitate.
Mel Gibson, prin personajul sau sensibil din "What Women Want" a gasit o posibila explicare a celebrei deja dileme "Metrosexual, ce este asta?". In acelasi timp, "Fight Club" se transforma dintr-o celebrare a testosteronului intr-o manifestare a protestului social, folosindu-l aproape ironic pe Brad "six-pack" Pitt intr-o imagistica apropiata magazinelor de life-style masculin si nu ca lider intr-un film violent, din acest punct de vedere "Fight Club" semanand mai degraba cu o revista de moda si nu cu un film implicat demagogic.

so what are you?

Daca deja ati inceputi sa calculati procentajele de metrosexualism care v-ar putea transforma in noua figura masculina, iata cateva alte marci sociale care ar putea sa cuprinda caractere similare:

SNAG (Sensitive New Age Guy): Un barbat fata de care femeile se simt apropiate si in siguranta, transformandu-l din acest punct de vedere un obiect atractiv pentru ele. Caracterizat de o sensibilitate nuantata, nu este narcisic sau egoist prin asociativitate ca si metrosexualul;
Renaissance Man: Un termen vechi referindu-se la era noua timpurie, desemnand un artist sau un stientist cu un caracter revizitat si adaptat nevoilor contemporane. Actualmente se refera la o personalitate complexa, sofisticata, avand centre de interes in numeroase domenii creative. Asemeni artistului- inginer Leonardo da Vinci.

Daca inca resimti nevoia unei beri baute din sticla, a unei flegme aruncate cu nonsalanta pe trotuar sau a unui limbaj extrem de ilustrativ aruncat dupa o aparitie feminina care va face sa va simtiti masculinitatea stanjenita de cenzura hainelor, sunteti inca in stadiul de refuz al conceptului care desemneaza noua identitate masculina a secolului XXI. Prin urmare, va trebui sa va antrenati...
Metrosexual este un termen indeajuns de complex pentru a crea polemici. Chiar daca unele dintre caracteristicile sale se regasesc pasagere in arhitectura oricarui individ masculin, exista un vocabular terminologic variat care sa defineasca diversele varste asociative ale metrosexualitatii:

Primp: Un individ cu o educatie excelenta, inconjurat tot timpul de femei, dar fara a se simti atras de vreuna in particular. Pe la spate, lumea ii speculeaza sexualitatea. Mai degraba un "straight gay guy" decat "gay straight guy," pentru a utiliza terminologia Sex and the City.
Martha Studly: Un individ care are o set de perne de dimensiuni variate care nu nu mai ca se completeaza reciproc, dar intregesc conceptul (exact, conceptul!) de decor interior al living room-ului, cat si accentueaza ansamblu de culoare al camerei invecinate. Hei, daca asta place femeilor, "e un lucru bun".

Skexual: Un barbat sau o femeie a carei sexualitate este atat de imposibil de determinat incat el/ea pare a fi un conglomerat din ambele sexe.

In cele din urma, doar citind pana in acest punct articolul prezent demonstreaza ca sunteti interesati de metrosexualism, cel putin ca si fenomen de expresie contemporana. Ce este atat de rau incat sa te faca sa il pocnesti pe celalalt in figura?

Setul de imagini pentru acest articol ari gold.com.

Lancôme pour Homme

2005-04-17T16:38:00.001+03:00

O noua gama de produse pentru barbati: Lancôme pour Homme. Dupa o indelungata traditie in cosmetica feminina, firma franceza deschide portile unui nou segment de public, adresandu-se barbatilor, printr-o gama completa de produse de ingrijire corporala si faciala. Folosind ca decor o baie minimalista, Lancôme ofera in acelasi timp cu produsele si sfaturi practice pentru utilizarea lor, acoperind practic problemele legate de cosmetica ale barbatului contemporan (masti, creme pentru intretinere, creme hidratante), adresandu-se unui public constient de rolul jucat de imaginea personala in societatea secolului XXI.

Pentru mai multe detalii puteti vizita site-ul Lancôme, apasand aici.

He is back

2005-04-13T22:43:00.000+03:00

Estée Lauder a semnat contractul cu Tom Ford prin care celebrul creator de moda se va ocupa de imaginea publicitara a produselor cosmetice. Tom a semnat de asemenea un contract pentru propria sa linie de confectii cu directorul executiv al grupului Gucci, Domenico de Sole.
Mai multe informatii aici.

Budoarul contemporan

2005-04-13T19:53:00.000+03:00

Inca de la crearea in 1994 a termenului, unul dintre punctele de interes al discursului controversional a fost apartenenta sexuala a metrosexualului. Controversa s-a nascut din alipirea a doi termeni aparent divergenti in denominatia conceptului: metropola - ca marcare teritoriala de evolutie a individului vizat, si sexualitatea - ca o confirmare a apartenentei la o noua categorie identitara in interiorul sexualitatii umane contemporane.

Alaturarea celor doi termeni a redat cel mai bine statutul social al noului concept; un "metrofan" sau "metrofil" nu ar reda in intregime identitatea complexa a fenomenului in sine. Astfel incat, Mark Simpson reuneste doua denominatii diferite, din campuri de evolutie diverse, pentru a denomina o realitate curenta. Polemica poate incepe...

In ciuda faptului ca in definitia data de Simpson, paragraful privind sexualitatea complet irelevanta a unui metrosexual ocupa un loc important in enumerarea atributelor fenomenului, foarte multi s-au grabit sa il catalogheze drept homosexual, avand in vedere apetenta pentru practici cosmetice si estetice pana mai ieri afectate doar reactiei feminine. Prin urmare, aceasta interpretare este extrem de limitata, influentata fiind de viziunea traditionala a diviziunii sexuale ilustrata in practicile curente normative ale societatii, conform careia orice exercitiu care implica sensibilitatea, grija acuta fata de propria persoana, estetizarea sunt exponentiale feminine. Astfel incat, de la estetizarea caracteristica metrosexualului la identificarea acestuia cu individualitatea homosexuala nu a fost decat un pas. Facilitat executat si prin imprumutul garderobier al metrosexualului din discursurile marginale.

Constient de faptul ca mediile marginale sunt mult mai expresive in imageria vestimentara, metrosexualul a imprumutat de la acestea apetenta pentru o garderoba deschisa, promovand culori considerate a fi feminine sau militante pentru promovarea culturilor de tip marginal, sau croieli obisnuite in croitoria feminina (ajustarile pe corp, decolteele sau talia joasa a pantalonilor). In cele din urma, asimilarea metrosexualului in mediul gay a fost mijlocita de uzanta fustei sarong ca emblema a fenomenului, majoritatea figurilor exponentiale fiind fotografiate cel putin o data intr-o asemenea piesa vestimentara.

Cu toate acestea, asimilarea metrosexualitatii unei categorii sexuale este extrem de limitata si obtuza. Metrosexualul paraseste campul de definitie unilateral pentru a fi exponential evaluativ in mai toate domeniile de evolutie contemporana. Iar daca evolutia sa in interiorul metropolei este cunoscuta si promovata de catre mass media, ramane insa un mister cum evolueaza el in interiorul casnic si - mai ales - cum redimensioneaza el vocabularul de budoar. Se stie, iar cartile lui Simpson au demonstrat-o, ca metrosexualul este hedonist. In cadrul cuplului, el evolueaza dupa parametrii criteriali ai noului cuplu, divizand hegemonia si guvernand alaturi de partenera. Fiind un adept al noilor valorizari, va prelua o serie de sarcini caracterizate pana acum ca apartinand femeii in cuplu (intretinerea casei, grija fata de copii, bucataria) si va lasa o parte din sarcinile considerate masculine in grija partenerei.

Nu acelasi lucru se va intimpla insa in budoar. Obsesia pe care o are pentru punerea in scena a actului amoros il transforma intr-un egosexual. Astfel, interesul central al evolutiei in budoar este reflectia propriei persoane in fiecare element al discursului si al actului amoros. In cele din urma sexul partenerului nu mai intereseaza, nu ii trezeste nici un interes. Important este modul prin care, cu ajutorul partenerului de scena, metrosexualul se auto-reflecta. Narcisic? Nu neaparat, pentru ca in punerea in scena cauta ca partenerul sa aiba un rol important in evolutia actului, in timp ce vocabularul amoros il vizeaza pe Celalalt si nu pe Sine. Egoist? Fara indoiala, avand in vedere ca vedeta actului amoros, in viziunea lui, este El insusi, in timp ce Celalalt are rol de propagator de reactii.

In budoar, rolul metrosexualului este de a fi omniscient: el este Maestrul Papusar dar si Papusa, Creatorul dar si Creatia. Hedonismul il face sa caute in actul amoros o modalitate de a-si satisface fanteziile, fiind mai mult interesat de decor si ambient si mai putin de actul in sine. Interesul pentru ultimile tendinte de design interior il va face sa treaca performanta in plan secund. Dovada de frivolitate? Nu: noul discurs amoros se refera mai mult eficienta globalizanta decat la performanta individuala, noua revolutie sexuala fiind mai degraba la nivelul interfetei decat la nivelul programului accesat.

Hedonismul caracteristic metrosexualului il scoate astfel din evaluarea elementara: a inchide un fenomen social intr-un domeniu atat de irelevant (in cazul de fata) al sexualitatii umane, nu face decat sa confirme ca mentalul colectiv se ghideaza inca dupa modele traditionale, limitative, refuzandu-si evolutia inerenta a noilor valorizari.

Perceptia contemporana a culorilor

2005-03-23T22:53:00.001+02:00

Una dintre caracteristicile garderobei masculine traditionale este absenta culorilor expresive, precum si limitarea liniilor si croielilor vestimentare. Pe parcursul secolului XX, costumul masculin a suferit putine modificari, majoritatea situandu-se la nivelul - considerat liberal - al accesorizarii: dimensiunea reverului, culoarea batistei de buzunar, a cravatei si a pantofilor, usoara excentricitate a ceasului de mana, etc.

Imaginea emblematica a masculinitatii secolului XX era costumul uni, in nuante inchise, singura abatere de la norma conservatoare fiind culoarea camasii (invariabil alba pana la jumatatea anilor '70 cand, sub influenta stilului contry british casual, apar carourile si liniile in culori complementare) si a cravatei, care a suferit diverse variatii de imprimeu si complementaritate, in functie de evolutia garderobei feminine. O explicatie al acestui conservatorism ar fi stagnarea garderobei masculine in registrul ceremonial, stagnare efectuata la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand aristocratia - prin urmare patura sociala care isi putea permite anumite excentricitati vestimentare - se orienteaza catre o viata preponderent de noapte, registru temporar care cerea nuante inchise pentru a compensa culorile bogate ale decorurilor nocturne (restaurantul, teatrul, opera, etc.). Cu atat mai mult, in anii '50, sub influenta cinematografului, barbatii copiaza modelul eroic reprezentat in filme prin barbatul elegant, imbracat tot timpul in costume in doua piese in culori inchise (Cary Grant, Humprey Bogart, Rudolph Valentino, etc.).

Incepand cu anii '80 se remarca o usoara modificare a prezentei culorii in garderoba masculina, manifestata in principal in spatiile marginale si colaterale ale acesteia. Sub influenta aerobicului si a fitness-ului care cunoaste o adevarata explozie sociala la inceputul anilor '80, isi fac aparitia in garderoba masculina culorile electrice, pastelurile si - cel mai surprinzator - o revizitare masiva a rosului. Rosul in garderoba masculina a existat dintotdeauna, de la vestimentatia curenta la cea ceremoniala. Anii '90 transforma aceasta culoare intr-un fashion statment pentru garderoba masculina considerata de avangarda.

Anii '90 definitiveaza stabilirea culorilor considerate extravagante in gardeoba masculina. Din ce in ce mai des, rosul si albastrul se regasesc in perimetrul principal al garderobei (costumul de zi si cel de seara), iar camasa capata nuante pastelate de galben, verde, portocaliu si maro, in timp ce cravata isi dezvolta segmentul de imprimeuri prin aparitia psihedelismului si a imprimeurilor-mesaj.

Considerate mult timp a fi prin excelenta feminine, culorile calde sunt in ziua de astazi indisociabile de garderoba masculina, prin extensie de cea metrosexuala. Rozul isi pierde din mesajul de afirmare a apartenentei la o comunitate bine distincta si devine o culoare obisnuita, reflectand o stare de spirit si un intelect peste media generala. Astfel, dintr-un atribut social (apartenenta la o comunitate), aceasta culoare devine exponentul unui statut intelectual: cel care isi permite aceasta culoare in garderoba este intelectual, cu studii universitare, posedand o cultura vasta. Iar mentalul colectiv a asimilat foarte rapid acest profil, astfel incat se remarca o schimbare de atitudine a colectivitatii in ceea ce priveste acceptarea acestei culori fara sa mai intre in discutie discursul social. In ziua de azi, prezenta culorii roz in garderoba masculina defineste o stare si nu o atitudine, utilizarea garderobiera fiind in consonata cu trend-ul de evolutie al vestimentatiei urbane contemporane.

In ceea ce priveste gama de pasteluri, aparitia lor se remarca incepand cu 1820, cand prin noile procedee de vopsire a textilelor sunt create noi marci variabile de culoare. Sub influenta registrelor jurnaliene, rochiile de zi se deschid prin uniformizarea culorii catre un registru pal de galben, verde si rosu, in timp ce costumul masculin se deschide catre alb si/sau maro (pentru costumul de echitatie si de sport).
Cu timpul, culorile pastelate devin exponentul garderobei feminine prin perceptia colectiva a factorului de sensibilitate a acestei palete. A purta o vestimentatie de culoare deschisa reprezenta la inceputul secolului XX o sensibilitate excesiva, prin excelenta feminina; utilizarea ei in garderoba masculina devenea astfel supusa rigorilor sociale, barbatii care utilizau culori pastelate in garderoba curenta fiind adesea marginalizati pe baza considerentelor conventionale ale vesmantului.

Perceptia globala contemporana a suferit numeroase modificari in ultimii zece ani. Faptul ca societatile avansate au facilitat transferul de tehnologie si life style catre societatile aflate in perioada de dezvoltare, a condus la schimbarea de mentalitate mult mai rapid decat pana acum. Internetul si mass-media au contribuit la aceasta schimbare de mentalitate, atitudine si referinta fata de valorile considerate traditionale. Astfel incat, trasferul de culori considerate feminine in garderba masculina s-a efectuat usor si fara sa ridice problema acceptarii acestor itemuri, asa cum s-a intamplat la inceputul secolului XX cu acceptarea pantalonului in garderoba feminina sau cum se intampla cu acceptarea fustei in garderoba masculina. Se poate remarca astfel facilitatea cu care mentalitatea colectiva accepta formele colaterale ale garderobei (culoare, textura sau accesoriu) in detrimentul valorizarilor formelor principale (croi, linie, aspect). Acest lucru se poate intelege si daca privim din perspectiva mentalitatilor urbane, conform carora schimbarea in profunzime a formelor vestimentare atrage dupa sine schimbarea raporturilor sociale fundamentale.

Metrosexual vs. Fashionisto

2005-03-18T00:21:00.000+02:00

[studiu de caz]

In ziua de azi, barbatii stiu sa repare masini, sa bea bere si sa barfeasca in jurul pultului de bar despre sport. De asemenea, barbatilor din ziua de azi le place sa poarte roz si nu se sfiesc sa impumute jeans-ii cu talie joasa din garderoba prietenei, sau sa cumpere jeans-i feminini. Si, din cand in cand, un eyeliner. Nu sunt peculiari, ci doar urmaresc evolutia modei.

"Totul se leaga de atitudinea tineretului de astazi, de aparenta lor fizica. Si este perfect normal ca barbatii sa fie la fel de obsedati de moda ca si femeile, chiar cu un pas inaintea lor" (Rick Forehan).
Rick Forehan reprezinta un caz tipic de mentalitate masculina contemporana. La 19 ani, poseda 46 de perechi de jeans - cu cat mai stramti, cu atat mai bine - si prefera pantofii Gucci adidas-ilor. Admite ca 95 % din venitul curent este cheltuit pe haine, iar in garderoba lui s-a inregistrat in ultimul timp o imersiune de roz si purpuriu. Pentru moment, uniforma lui este compusa dintr-o camasa crem cu imprimeuri florale roz, sweater baby-blue si pantaloni corduroy maron inchis. "Cred ca femeile sunt imitate de catre barbati, care sfarsesc prin a se imbraca mai bine decat ele", afirma Forehanm caruia ii plac hainele semnate Versace sii Hugo Boss.
Vestimentatia masculina a iesit, astfel, din perioada anodina a camasilor cu guler, pantalonilor kaki - a se vedea versiunea ergodinamica a baggy-lor hip-hop - si se indreapta catre o moda a carui stil "constientizand" corpul presupune o armonizare de forma si culoare a vesmantului cu structura. "Asistam la o perioada fascinanta pentru moda masculina - mai mult ca niciodata intalnim culori diverse si forme extreme", afirma David Wolfe, creative director la Dogeger Group New York. "Si, slava Domnului, pentru ca vestimentatia masculina a stat prea mult timp in perioada sa de down-and-scruffy inceputa in anii '90". Wolfe explica: "Femeile asteapta in ziua de azi ca barbatii sa se prezinte pe sine intr-un mod constient de moda. La care se adauga obsesia contemporana inspirata de covorul rosu, avand ca referinta atatea star-uri masculine". Si nu doar categoria de varsta 20-30 incearca sa fie la moda. "Vanitatea masculina nu cunoaste limite de varsta", spune Wolfe. "Generatia tanara inflenteaza fara indoiala lumea adulta, prin exercitarea presiunii ca batranii sa ramana tineri si sa arate bine". Nu a fost mult pana ca Regis Philbin sa lanseze in cadrul unui talk-show look-ul monocromatic al cravatelor in aceeasi nuanta cu camasa. Iar mogul hip-hop P. Diddy, intotdeauna imbracat intr-un costum impecabil, sa se autoproclame un mou tip de model pentru moda masculina prin linia de confectii Sean Jean.

Dar sa nu ne grabim sa folosim eticheta de "metrosexual". Nu vorbim inca despre barbatul sensibil, culturalizat, cu o apetenta pentru dineuri expensive si piese de teatru cu puneri in scena spectaculoase.
"Imi plac pantofii mei, Del Taco, culoarea roz si jeans-ii stramti", spune Forehan. Bineinteles, trebuie sa fii versatil pentru a purta o pereche de jeans extrem de mulata. Si incredibil de plin de sine. "Fetelor cu care ma intalnesc le place cum ma imbrac. Ele ma apreciaza". Ceea ce impune, fara indoiala, utilizarea sex-appeal-ului.
Potrivit lui Lynne Luciano, autoarea cartii "Looking Good: Male Body Image in Modern America", linia de diferentiere dintre sexe se aboleste si "suntem martorii evolutiei unei obsesii a imaginii corporale, mai ales in cazul barbatilor din clasa de mijloc, si corespunzand aproprierii masculine a ceea ce Barbara Ehrenreich denumea a fi o cautare de statut [status-seeking], activitate odata prin excelenta feminina".

Forehan afirma ca cel mai bun prieten al sau poarta jeansi feminini si ca acesta doreste "ca toata lumea sa o stie".

Michael Rubin, 28 de ani, nu isi ascunde apetenta pentru cumpararea jeans-ilor feminini. Ii place sa poarte pantaloni mulati cu tricoruri vintage si pantofi sport Converse. "Sunt doar un barbat cu o atitudine pozitiva, iar jeans-ii pentru femei arata mai bine pe mine", afirma Rubin. "In plus, jeans-ii feminini de marca sunt mult mai ieftini decat cei de barbati, din diferite motive. Si, da, imi face posteriorul sa arate perfect".

"Sunt oripilat si deloc confortabil cu aceasta situatie", afirma Mark-Evan Blackman, presedinte al Menswear Design Department al New York's Fashion Institute of Technology. "Pot sa accept barbati in tricouri de femei, dar nu barbati in pantaloni de femei. Intotdeauna am chestionat starea de sanatate mentala a unui barbat care pretinde ca nu isi gaseste o pereche de jeans satisfacatoare, cand eu pot numi 50 de marci care ii ofera ceea ce cauta".

Prea bine, dar cum ramine cu barbatii in fusta?

Wolfe. "Nu cred ca vor avea vreodata succes".

Forehan: "In nici un caz, am tras linie aici".

Prin urmare, studiind doua cazuri diferite, porterul unui "Fashionisto" se delimiteaza potrivit unui context social, economic si cultural bine determinat. Asemeni metrosexualului, obsesia corporala ocupa un loc central in sfera de interese, dar intreaga perpspectiva se inchide la suprafata. Un "Fashionisto" este interest doar de aparenta, de trend si de marca purtata, dar nu merge mai departe cu implicarea in cultural sau in mentalitatea comportamentala. In timp ce un metrosexual intra in profunzimea aspectelor colaterale garberobierului, nuantand decorul sau mijloacele de comunicare conventionale, un "fashionisto" pune un accent deosebit pe discursul garderobier, lasand de-o parte celelalte aspecte de interactiune sociala. Garderoba unui "fashionisto" se aseamana cu cea metrosexuala in multe aspecte, dar ii lipseste profunzimea mesajului transmis. Compusa din aceiasi itemi, cele doua garderobe converg in linie de textura, culoare si imprimeu dar diverg in mesaj si profunzime conceptuala.

Cum sa observi un 'FASHIONISTO'

HAINE STRAMTE: Un barbat care indrazneste sa poarte butt-tight jeans are un simt dezvoltat al stilului. Si un posterior pe masura, fara indoiala.

CULORI: Garderoba sa reflecta un curcubeu de roz, purpuriu, verde crud, baby blue, si galben lamaie.

FLORI: Orice imprimeu floral se regaseste in vestimentatia lui.

PARUL: Nimic legat de culoarea parului sau nu este natural.
THE BLING: Se accesorizeaza cu pandantive à la P.Diddy, cateva inele din argint si putin bling-bling pentru urechi.

Fara indoiala, conceptul de "fashionisto" nu este nou, el regasisndu-se in majoritatea momentelor de interes istoric din evolutia modei contemporane. Orice imprumut din garderoba opusa care serveste unui scop de trend si stil, pentru a pune in valoare un corp exceptional, intra in parametrii de evaluare ai fashionismului. Metrosexual nu a facut decat sa duca mai departe, sa aprofundeze si sa dea un sens investitiei facute de fashionist, pentru a-l depasi si, de cele mai multe ori, a intra in opozitie cu discursul acestuia.

Bibliografie:

Katherine Nguyen, The today's fashionable guy leaps masculine-feminine divide, The Orange County Register, Santa Ana, California, 01 martie 2004

Lynne Luciano, Looking Good: Male Body Image in Modern America, Hill & Wang Ed., New York, 2001

Need for speed - "M" version

2005-03-17T14:16:00.000+02:00

In folclorul traditional romanesc, mijlocul de transport caracteristic majoritatii eroilor masculini porniti in calatoria initiatica, este calul, unica modalitate de deplasare cu o viteza mai mare decat cea umana, oferind minim de confort, pe durata a mai multor secole. Daca in Evul Mediu, calul reprezenta averea cavalerului in vreme de razboi, el a devenit emblema bogatiei si a bunastarii culturale odata cu industrializarea societatilor moderne. Incet, incet, fiind inlocuit in marea majoritate a domeniilor tehnice de catre masini si utilaje, calul a devenit simbolul elegantei si al rafinamentului urban.

In folclorul romanesc, un important episod in povesti este alegerea calului potrivit pentru calatoria initiatica. Fiind miraculos, calul fermecat este la prima aparitie respingator, fiind supus unui substitut magic: hranirea cu jeratic. Transformarea prin magie ofera ca rezultat calul innaripat cu doua viteze de deplasare: ca vantul si ca gandul. In ambele cazuri, viteza luminii este intrecuta, pentru a deservi unei motivatii care l-a momentul crearii povestii, parea imposibil de realizat: viteza.

Ca orice erou urban, metrosexualul isi creeaza propriul environment de evolutie, adaugandu-i valori semantice de legatura cu socialul. Investind enorm in propria imagine, era normal ca si ambientul sau de evolutie sa fie supus aceluiasi "tratament". Daca interiorul casnic se orienteaza, in majoritatea cazurilor, catre aspecte intelectuale ale design-ului - minimalismul, monocromatismul, spot-light treatment -, in exterior metrosexualul isi insuseste caracteristicile de evolutie ale urbanului. Astfel, inlocuind traditionalul cal fermecat cu masina de lux, el nu face decat sa re-viziteze si sa re-interpreteze valorile primare ale comportamentului urban: in Evul Mediu, pentru a fi considerat bogat de catre comunitate era indeajunsa posesia unei case si - mai ales - a unui cal sanatos. Reinterpretat in cheie contemporana, pentru a intra in elita urbana este indeajuns sa posezi o casa tehnologizata si ultimul tip de masina usor de recunoscut ca marca si ca format.

In limbajul comportamental urban, recunoasterea calitatii se face prin utilizarea insemnelor usor de asimilat, citit si interpretat. Astfel incat, metrosexualul prefera masinile a caror recunoastere este facilitata de renume si de uzanta urbana, nu neaparat pentru performanta tehnica, cat mai ales pentru design-ul usor de asimilat. Simbol al vanitatii masculine, masina contemporana trebuie sa aiba un aspect elegant, sa contina ultimile gadget-uri de tehnologie si sa atinga performante tehnice mult superioare decat cele practicate in mod curent.

Pentru metrosexual, nu performanta tehnica este importanta, fiind constient de limitarea spatiului urban pentru deplasarea interioara, ci prezenta fizica, design-ul formelor, este fundamentala penrtu alegerea "noului cal fermecat".

De unde aceasta importanta a aspectului exterior pentru un instrument care, de regula, ar trebui sa serveasca unui scop pur tehnic si practic? Fiind un produs prin excelenta de imagine, metrosexualul investeste acest semem in fiecare din perimetrele de interactiune a sa cu socialul si/sau cu propria persoana. Astfel, masina tipic metrosexuala va fi supusa unui tratament de imagine pentru ca produsul final sa transmita un mesaj mult pozitivat despre proprietarul ei si despre stilul de viata al acestuia. Nu are culori excentrice, fiind rosie sau galbena doar in cazul in care este Porché sau Ferrari, si doar in versiunea decapotabila. De culori inchise, masina poate varia la nivel de culoare catre argintiu, gri metalizat si - summum-ul de eleganta - alb. In majoritatea cazurilor, interiorul este in culoarea de tendinta de sezon, mergand de la negrul clasic la cognac-ul erudit. Adept al imprimeurilor in garderoba, metrosexualul refuza cu incapatanare imprimeurile in textura masinii, interiorul fiind intr-o singura culoare, in consonata cu partile metalice ale masinii.

In ceea ce priveste tehnica din interiorul masinii, metrosexualul isi denota latura ludica, fiind adeptul gadget-urilor de ultima ora: ecrane din plasma, MP 4, Play Station, nu neaparat pentru ca ar avea nevoie de ele, ci pentru ca ele reflecta nivelul de evolutie al societatii si al tehnologiei urbane. Astfel incat, masina inceteaza sa mai fie in acest moment promotorul unei singure identitati, ea comunicand starea de evolutie si de sanatate a unei societati intr-un anumit timp istoric.

Timpurile in care Fat-Frumos se deplasa cu ajutorul celor doua viteze magice ale calului sau, par indepartate si cazute in desuetudine. Cu toate acestea, indiferent de nivelul de evolutie al unei societati, sememurile de baza raman aceleasi: recunoasterea sociala pe baza posesiunilor, imersiunea social-comportamentala prin intermediul itemilor curenti.

Absolut Metrosexual

2005-03-14T14:57:00.000+02:00

Imagistica fictionala contemporana surprinde modele deja existente, reinterpretandu-le, pentru a oferi noi produse de consum global. Astfel, campanii publicitate destinate majoritatii consumatorilor se segmenteaza, adresandu-se unui background specific, in functie de parametrii sociali si economici.

Astfel metrosexualul, ca fenomen social isi creeaza propriile forme de manifestare, regasindu-se in cele mai mici detalii si in cele mai diverse domenii. Nu a fost mult pana cand mass media - suportul de manifestare primordial pentru metrosexual - sa ii ofere noi forme de expresie, sedimentand un comportament urban specific. Rezultatul? Un item de neinlocuit in interactiunea sociala; un tip de bautura care sa ii individualizeze personalitatea si sa ii determine comportamentul. Provenind din campania fictionala pentru gama "Absolut", campanie prezenta in serialul fetish pentru metrosexuali "The Sex and the City", "Absolut Hunk" va fi tradus in realitatea curenta, introducand o bautura cu acelasi nume. Imaginea publicitara, voit provocatoare, speculeaza imagistica metrosexuala, introducand noul estetism masculin, al unei sexualitati complet egocentrice, intoarse catre sine, si a unei corporalitati de tip apollinic.

Iar pentru amatori, reteta de "Absolut Hunk" contine:

4 parti Absolut Vanilla

1 parte suc proaspat de tei

cateva picaturi de sirop de ananas.

Se toarna Absolut Vanilla peste cuburile de gheata in shaker.

Se creeaza un sirop simplu amestecand parti egale de apa si zahar.

Se asteapta cateva momente pentru ca zaharul sa se dizolve complet in apa, devenind sirop.

Se adauga siropul sucul de tei si siropul de ananas.

Se amesteca.

Se serveste in pahare de martini

Se ornamenteaza cu o felie de ananas.

Et voila!

"The Metrosexual Guide of Style" prevede un important capitol destinat interactiunii sociale in registrele urbane contemporane. Inlocuind restaurantul cu barul, iar sala de opera cu discoteca, noul erou urban are nevoie de un instrumentar pe masura pentru a asigura nevoia de punere in scena a propriei sale aparitii. "Absolut Hunk" devine astfel exponentul prin excelenta, nu numai a unui statut social, ci - mai ales - al unui statut personal.

Pentru mai multe informatii despre "Absolut", apasati aici.

Barbati in fuste

2005-03-13T14:17:00.000+02:00

In societatea contemporana, doar cativa barbati indraznesc sa poarte fuste. Daca este normal si permisiv ca o femeie sa poarte pantaloni, uzanta in public a unei fuste de catre un barbat este ridiculizata de catre societate. Asociata garderobei feminine, fusta a devenit un simbol potent al acesteia, astfel incat ideea unui barbat in fusta aboleste distinctia dintre cele doua sexe. Ea contravine modului de a percepe imaginea masculina si provoaca idealul atributelor comportamentului masculin. Un barbat in fusta este perceput nu doar ca efeminat, ci ca devenind femeie.

In societatile occidentale, barbatii nu au purtat tot timpul pantaloni. In istorie, uzanta fustei era generalizata la ambele sexe, de-abia in secolul al XIV-lea evolutia croitoriei a divizat garderoba, pantalonii devenind din ce in ce mai mult exponentii garderobei masculine. Inainte de aceasta data, atat barbatii cat si femeile purtau drapaje de material transformate in timp in tunici si fuste fara forma. Cum tunica masculina devenise foarte scurta, supusa rigorilor modei, barbatii "fashionista" incep sa practice uzanta unor pantaloni tubulari, lungi pana la jumatatea gambei, in ton cu materialul si culoarea tunicii. Cu secolul al XVI-lea, ei adopta pantalonii bufanti si de-abia in secolul al XIX-lea pantalonii lungi, generalizati astazi ca "pantaloni barbatesti". Veste lungi sau haine cu lungimi maximale raman totusi in uzanta cotidiana a barbatului la moda, fiind una dintre formele de expresie vestimentara masculina pana la inceputul secolului XX.

Incepand cu 1960, numerosi designeri au incercat re-introducerea fustei ca forma de seductie masculina. Imprumutand frecvent stiluri din epoci si culturi diferite, ei au inventat si re-inventat "fusta pentru barbati". In anumite circumstante, unii dintre ei au adoptat atitudini de grup, ca in stilul hippies, punk sau new romantic, sau dimpotriva, ca simbol al anarhiei comportamentale. In acelasi timp, "fusta pentru barbati" a fost adoptata de catre comunitatile gay ca semn al unui stil de viata alternativ. Recent, fusta a inceput sa fie purtata ca o afirmare a trendului (fashion statement), fiind purtata de personalitati din lumea muzicii, a filmului sau din sport. La mijlocul anilor '90, sarong-ul a devenit o rigoare vestimentara dupa ce David Beckham a fost fotografiat purtand versiunea creata de Jean-Paul Gaultier, creand o moda adoptata de mediile adolescente masculine din Marea Britanie si de pe continent.

Cu exceptia kilt-ului scotian, care reprezinta un exponent cultural, barbatii sunt reluctanti in fata uzantei fustei. Adoptarea ei de catre majoritatea masulina s-ar putea produce doar printr-o re-evaluare a conventiilor traditionale privind diferenta de gen. Cu toata impetuozitatea creatorilor de moda insa, ideea "barbatilor in fusta" ramane un subiect de disputa si o dilema provocand insasi esenta masculinitatii, creatorii punand in discutie nu numai moda masculina, ci si relatia dintre aparenta masculina si comportamentul masculin.

Cu toate acestea, se poate remarca faptul ca, imprumutand manifestari ale societatilor primitive, dilema uzantei fustei barbatesti dispare. Astfel se explica uzanta constanta a fustei insulare, din traditia caraibiana, in discursul vestimentar al surfer-ilor, o apropiere de termeni aparent imposibila, avand in vedere sememii semiotici de masculinitate ai surfing-ului in opozitie cu feminitatea fustei insulare.

De asemenea, ori de cate ori se pune in discutie "fusta pentru barbati", ea este realizata in majoritate din materiale grele, intr-o singura culoare - de cele mai multe ori, nuante inchise - , pentru a nu forta limitele acceptarii noilor rigori de comportament in structura urbana masculina. Depinzand de aparenta contemporana, fusta devine un item din ce in ce mai des adoptat de catre garderoba masculina, inregistrandu-se astfel schimbari radicale in acceptarea noilor modele de masculinitate, amintind de perioada de inceput de secol XX, cand s-a pus in discutie utilizarea pantalonului in garderoba feminina.

"Barbatii se epileaza, isi intretin corpul, se parfumeaza si se reinventeaza. Consumul global se conjuga, mai mult ca oricand, la masculin" (Babeth Djian). Prin urmare, re-inventand noua perceptie a aparentei masculine, garderoba este primul item care este supus rigorilor transformationale, definind noile limite, extrem de flexibile ale masculinitatii contemporane.

Dandy 2

2005-03-08T21:46:00.000+02:00

Asemeni boemei, dandy-i respringeau valorile burgheziei. Astfel, ei vor avea un stil de viata similar, care parea sa nu se incadreze nicaieri in societate. Cu toate acestea, dandy-i preferau aristocratia, decat sa traiasca in saracie; in ciuda acestei diferente, de cele mai multe ori boema si dandy-smul convergeau ca stil de viata si atitudine. Un faimos dandy, Baudelaire, afirma ca dandy-i "nu au alta profesie decat eleganta... nici un alt statut decat cel de a cultiva ideea de frumusete in propia lor persoana... Un dandy trebuie sa aspire la sublim fara intrerupere; trebuie sa traiasca si sa doarma in fata oglinzii".

Imitatie aristocratica: dandy-i isi doreau o descendenta aristocrata, legaturi cu aristocratia, conformandu-se astfel rigorilor aristocratice. Din aceasta perspectiva, se asemanau actorilor traind fantezii care nu se realizau niciodata, adoptand caracteristici care nu le apartineau, intretinand astfel starea de deceptie personala.
Moda: aparenta si ultima moda insemnau totul pentru un dandy. Se delectau cu accesorii elegante, asemeni manusilor albe sau a butonilor de camasa din pietre pretioase. O semnificanta parte a zilei era petrecuta in ritualul igienei personale; Baudelaire pretindea ca petrecea in fiecare zi cel putin doua ore in fata oglinzii. De asemenea, aveau o credinta aproape religioasa in igiena si curatenia personala, astfel incat, contrar uzantei timpului, petreceau o importanta parte a zilei in cada.

Manierism: Dandy-smul se definea printr-o cultivarea asiduua a propriei persoane. Cum Hugo observa, dandy-i se considerau "... gentlemeni in saloane, vorbind despre "dealurile mele, padurile mele, proprietatile mele", abordand actritele la teatru pentru a demonstra ca sunt persoane cu gust, duelandu-se cu ofiterii de garnizoana pentru a arata ca sunt galanti... ". Toate aceste atitudini le determinau aparenta aristocratica, dezvoltand ceea ce se denumea a fi "bearing, pretension, and disdain", comune nobilitatii. Houssaye descria un dandy ca fiind "nascut necredincios care batjocorea totul" si "care isi completa fiecare fraza cu o remarca tendentioasa".
Delasarea boema: dandy-i aveau timpul si resursele finaciare pentru a trai in mod extravagant. Erau mult mai instariti decat boema, astfel incat puteau sa traiasca fara sa lucreze. Multi dintre ei erau posesorii unor asigurari importante, ceea ce le permitea un nivel de trai ridicat, plin de extravagante si vanitati satisfacute. Potrivit lui Hugo, un dandy trebuia sa "vaneze, fumeze, admire, bea, fumeze snuff, joace biliard, sa se uite la trecatori de pe canapea, sa traiasca la cafenea, sa cineze la restaurant, ... sa se prosteasca pe masura ce imbatranesc, sa nu lucreze, sa nu faca nimic bun, dar nici mult rau". Acest stil de viata decadent a obligat foarte multi dandy, Baudelaire inclusiv, sa traiasca in saracie, aceasta devenind starea de boema a dandy-smului.
Boema si Dandy-smul: aceste doua moduri de viata se asmestecau, de foarte multe ori. Dandy-i frecventau boema, iar boemienii frecventau aceleasi cafenele ca dandy-i. Multi dandy erau obligati sa traiasca stilul de viata boem, in timp ce boemienii adoptau de multe ori atitudini dandy, de la vestimentatie la maniera de comportament in societate. Philibert Audebrand observa asemanarea celor doua stiluri de viata, afirmand ca "ei impart acelasi stil de viata, aceeasi sansa de existenta, aceeasi dragoste pentru lenevire, acelasi apetit pentru celebritate", diferenta fiind ca "unul este aratos si devotat elegantei, iar celalalt e mandru ca e urat si cu un aspect dizgratios".
Cu toate ca dandy-i si boema afectau diferite atitudini si adoptau divergente stiluri de viata, exista totusi o linie extrem de fina care le uneste, fiind apropiati prin adversivitatea fata de stilul de viata burghez.

Dandy 1

2005-03-08T15:28:00.000+02:00

Incepand cu 1813-1816, termenul de dandy incepe sa se lege de imaginea unui tanar extrem de interesat de aparenta sa fizica, mereu in tendintele vestimentatiei urbane de la acel moment, popular in mediile sociale, nu neaparat instarit, dar avand in spate o istorie familiala cel putin fascinanta.
Creat la mijlocul secolului al XVIII-lea, dandy-smul isi stabileste cartierul general in Macaroni Club din Londra. Membrii acestui club erau tineri proaspat reintorsi din Italia, dornici sa introduca in societatea londoneza, eleganta si manierele de invesmantare din sud. Codul vestimentar dupa care se ghidau era " pantaloni din matase alba, jacheta si vesta foarte stramte, jabou imens din matase alba cu ac cu diamante, pantofi rosii din lac".
Politicanul Charles James Fox a fost primul exponent al curentului, urmat de cel care va deveni supremul dictator al miscarii: George Bryan Brummell, cunoscut drept Beau Brummell, care a transformat cultul dandy-smului intr-o forta sociala.

Se impune in acest moment o parateza, inainte de a continua cu analiza prezentului fenomen. Termenul de dandy era deja folosit in epoca, inca de la 1760, cand se lanseaza cantecul "Yankee Doodle Dandy". Acest cantec era o parodiere a trupelor americane in viziunea britanicului mediu: "Yankee Doodle came to town, Riding on a pony, Stuck a feather in his cap, And called it Macaroni!". Acest exemplu demonstreaza faptul ca "Macaroni" si "Dandy" erau deja termeni sociati inainte de crearea clubului Macaroni la 1764. Dupa pierderea razboiului, cantecul a devenit din ironic patriotic, transformat in marturia irelevantei si a ridicolului provincial dar si a vulgaritatii descoperite prin costum.
Dandy-smul devine un fenomen social in timpul Regentei viitorului George al IV-lea, moment in care aristocratia si monarhia erau vehement contestate de catre societate. Ceea ce clasa mijlocie muncitoare detesta cel mai mult in aristocratie, devine unul dintre punctele de atractie ale dandy-smului: un aer de superioritate, iresponsabilitate, inactivitate. In fapt, un dandy pretinde a fi liber de orice obligatie umana: moralitate, ambitie, pasiune. Politica sau de orice alta natura. Beau Brummell devine liderul incontestabil al miscarii. Anturajul sau era format din tineri insolenti cu maniere afectate, care ii faceau generalmente nepopulari, ale caror centre de interes era moda si maniera. Ei purtau fracuri din materiale albastre sau maro cu nasturi din alama, coada fracului atingand de cele mai multe ori pamantul. Pantalonii erau extrem de stramti, iar cizmele erau lacuite. Purtau de asemenea, o vesta foarte stramta pentru a asigura o talie ingusta, camasa cu volane si cravata.

Dandy-smul poate fi impartit in doua perioade distincte. In 1822, sub influenta Lordului Byron ca poet si persoana, barbatul la moda trebuia sa aiba o aparenta nefericita si bolnavicioasa. De asemenea trebuia sa fie nonsalant, cu o privire fatala si profunda care sa ii arate dispretul fata de umanitate. In timpul celei de-a doua perioade, dandy-ul trebuia sa aiba un aer mult mai agresiv dispretuitor. El trebuia sa isi intretina aspectul exterior, la moda fiind uzanta mustatii sau a barbisonului. De asemenea, el trebuie sa aiba un aer independent prin utilizarea unei palarii, inclusiv in interior, si prin pozitionarea picior peste picior, asemenator femeilor.

Pentru a intelege ce a insemnat dandy-smul pentru britanici, ar trebui explorata viziunea franceza asupra a ceea ce nu este un dandy: el nu apartinea clasei de mijloc, era inteligent, si nu avea pretentii tendentioase de viata. Deoarece era o persoana realizata prin propriile-i mijloace, putea deveni ambitios - in ciuda pretentiei de a nu fi - sau scrupulos. Nu era o persoana bogata, sau cel putin nu se putea compara din aceasta perspectiva cu cei pe care ii frecventa, dar disimula foarte bine lipsa financiara printr-o delicata si perfecta aparenta. Nu este un libertin, dar prefera compania femeilor casatorite, mai ales cele din inalta societate.
Beau Brummell nu a fost bogat, pentru a pastra traditionalul fundament al unui dandy, iar puterea lui era controversata si neconventionala. Una dintre cele mai recurente istorisiri se leaga de prima intalnire cu Printul de Wales, cel care va deveni mai tarziu Regele George al IV-lea, intalnire petrecuta in prezenta marchizei de Salisbury, undeva la o ferma de tara; atras de tanarul Brummel, viitorul rege isi exprima dorinta de a-l revedea. Brummell devine capitan de husari, dar plictisit de viata militara, isi va exprima dorinta de a se muta la Lomdra. Sub protectia Printului, va deveni extrem de influent in cercurile mondene, prin sobrietate si tinuta impecabila. Simplul act al invesmantarii devine pentru el un act al indemanarii ireprosabile, de la legarea unei cravate pana la dispunerea manusii.

Odata cu constientizarea puterii sale, Brumelle devine impertinent, aceasta trasatura rasfrangadu-se inclusiv asupra Printului. Era de temut datorata comentariilor sale extrem de lucide si spirituale, care uneori deveneau extrem de crude si nemiloase.

Un alt extrem de important dandy este Alfred Guillaume Gabriel, Conte de Orsay. Studiind dandy-smul sub George al IV-lea si exersandu-l sub William al IV-lea si Victoria, el va deveni nu numai legatura esentiala dintre doua ere, ci mai ales, legatura dintre doua culturi. Aristocrat si prieten al celor mai distinsi literati ai perioadei sale, el va deveni Mecenna dandy-smului literar, in aceeasi maniera cum Byron tutelase prima perioada. Legal, titlul sau a fost Conte de Franta, fiind o mostenire de familie. Tatal sau, Contele Albert, fusese unul dintre generalii lui Napoleon. Asemeni lui Brummell, d'Orsay a fost una dintre personalitatile care si-au rafinat gustul si manierismul in saloanele mondene. Impreuna cu sora lui si cu sotul acesteia, ducele de Guiche, va fi invitat in Anglia de catre tatal lui de Guiche, care fusese numit ambasador extraordinar pentru incoronarea lui George al IV-lea. Acceptat imediat in cercurile sociale datorita personalitatii sale stilate si extrem de inteligente, el va deveni parte integranta a familiei Blessington care ii va oferi absolut totul: o casa, o noua viata. O alta legatura care se poate face cu Byron este influenta sociala pe care o va juca d'Orsay la Londra: in secolul al XVII-lea celebra sala albastra a Doamnei de Rambouillet era un punct de referinta in viata culturala a Angliei, asa cum The Gore House, unde se afla salonul Blessington-d'Orsay, va deveni mai tarziu in istorie. Resedinta va servi si ca spatiu de gazduire pentru personalitati artistice ale epocii, cum ar fi Lamartine, Vigny, Alexander Dumas sau Franz Liszt. Femeile erau de cele mai multe ori tulburate de ambivalenta lui sexuala, multe considerandu-i costumele prea efeminate. Potrivit lui Jane Carlyle, “frumusetea lui era mai degraba dezgustatoare de parca i-ar fi lipsit ... sexul”. Indiferent de sexualitatea afisata, el fascina prin aparenta gratioasa plina de feminitate si austeritate masculina.

Miscarea dandy a avut in Franta numerosi aderenti, dar a devenit o miscare mai mult intelectuala decat o atitudine. Jules Amedee d’Aurevilly va scrie Du Dandyisme et de Georges Brummell, ca o apologie a dandy-smului si un omagiu adus lui Brummell. D'Aurevilly va trai in Parisul lui 1833, cand anglomania atinsese punctul ei culminat. Conform lui, actul invesmantarii nu era un scop exchibitionist ci devenea, printr-o judecata independenta, o estetica a calitatii. Astfel, dandy-ul devenea similar artistului, iar arta trebuia sa raspunda unei cerinte sociale si nu unei placeri. Un dandy era independent de valorile si de presiunea societatii in devenirea financiara. El nu lucra, prin urmare supravietuia; ambivalenta sa sexuala nu era o slabiciune ci o forta, deoarece ii asigura independenta. Transformarea in dandy-ul perfect ii va oferi lui d'Aurevilly posibilitatea sa pregateasca terenul de acceptare pentru un alt dandy, Charles Baudelaire.

Marginalizari

2005-02-27T15:30:00.000+02:00

In cartea sa "Marginalii", Hans Mayer stabilea trei categorii de marginalizati in cultura europeana: femeia, evreul si homosexualul. Studiind tipologia sociala, realitatea istorica si metafora literara, el demonstreaza ca abordarea marginalitatii are ca obiectiv indirect intelegerea ansamblului de legi si stimuli care guverneaza intreg socialul european. De la literatura marginala a secolului XIX pana la realitatea nazista a mijlocului de secol XX, trecand prin inferiorizarea femeii in Evul Mediu, asistam la un complex proces de simbioza intre marginalitate si centru, cele doua coabitand, dar respingandu-se reciproc.
Se pare ca teoria dezvoltata de Mayer se poate aplica astazi inclusiv in culturile considerate avansate, cu o deschidere maxima de comprehensiune sociala. Problematica marginalizarii, asa cum constata si filosoful german, nu are cum sa se anuleze odata cu progresul civilizatiei, marginalizarea fiind necesara unui echilibru social. Astfel, indiferent de modul la care ea este perceputa, marginalitatea va constitui unul dintre instrumentele de lucru ale ansamblului intru promovarea unor idei prin alienare si subtilitate.
Prin excelenta ilustrativa, societatea urbana contemporana dezvolta noi si noi tehnici publicitare bazandu-se pe teoretizarea traditionala: pentru a sensibiliza colectivitatea, trebuie speculat perifericul, intregul conglomerat de imagini si/sau simboluri considerate tabu. Prin urmare, daca pana la mijlocul anilor '90, "sexul vindea totul", reclamele comerciale cu subiect vadit sexual atingand o rata de acoperire a pietii de media de 87,2%, cu anii 2000, acestui subiect i se adauga un altul, perceput mult mai sensibil de catre colectivitate: diferenta. Se pare ca, prin specularea constanta a subiectelor sexuale in reclame, promotorii de publicitate au golit de sens acest concept, astfel incat, nuditatea vadita pe micul ecran nu mai constituie in ziua de astazi un tabu.
Era necesara crearea unui alt tabu care sa sensibilizeze colectivitatea, obligand-o sa ia atitudine prin achizitionarea produselor promovate. Se naste astfel, noua marginalizare in publicitatea contemporana: diferenta. Orice este diferite, divers, contrar normei, devine subiect de reclama. Rand pe rand, subiecte considerate tabuuri, sensibile pentru opinia publica, sunt transformate in subiect de reclama: metisajul, mariajul homosexual, adoptia copiilor din lumea a treia de catre cupluri de acelasi sex, relatia tanar/batran, Sida, si lista poate continua cu o serie impresionanata de subiecte considerate pana mai ieri imorale. Motivatia este simpla: "De fiecare data cand urmarim o reclama, trebuie luat in calcul impactul ei social, observand si alte publicitati din acelasi domeniu. Deoarece mesajul publicitar se caracterizeaza de asemenea prin caracterul sau masiv, omogen si omniprezent. In spatele unei publicitati la o masina exista mereu o apologie a vitezei, indiferenta fata de poluare, etc. A analiza si a critica publicitatea, nu inseamna sa infantilizezi consumatorii: dimpotriva, acest fapt inseamna sa le reoferi un sens critic si cetatenesc, o metoda care sa ii impiedice sa inghita un mesaj fara sa gandeasca. Iar daca dupa ce vizionam o publicitate, ne intrebam "am intr-adevar nevoie de masina asta?", inseamna ca am castigat".( Bruno Japy, "Qui veut la peau de la pub?"). Astfel, la baza oricarei publicitati, sta o idee de promovare care speculeaza zonele considerate sensibile, intime chiar, ale mentalului colectiv. Si care, ca urmare a procesului de promovare a produsului vizat, seduc. Seductia tabuurilor reprezinta una dintre armele imbatabile ale publicitatii contemporane. "Seductia este la indemana tuturor. Barbatii vor sa fie eleganti, nu vulgari, astfel incat perceptia asupra vestimentatiei intime s-a schimbat. Barbatii au fantasmat dintotdeauna despre femei in lenjerie intima si pana la o anumita data, femeile nu riscau sa procedeze la fel".(Dominique Raffalli in "Le Nouvel Observateur", 17 juin 2004 - n°2067 ). In ziua de azi, publicitatea la produsele destinate barbatilor s-a dublat, acoperind practic aceeasi tematica a seductiei ca publicitatea feminina. In acest caz, marginalizarea pe care publicitatea masculina de produse cosmetice sau vestimentatie a cunoscut-o si practicat-o mult timp, datorita conservatorismului de opinie, a apelat la acelasi instrumentar seductiv ca si publicitatea feminina. Contemporan, exista o concurenta acerba intre publicitatea lenjeriei masculine si cea feminina, ambele domenii utilizand si speculand elemente de marginalitate.

"Calvin Klein", "Versace", "Abercrombie & Fitch" sau "Valentino" au intrat in concurenta fatisa cu "Victoria's Secret", etaland practic acelasi model de mesaj, aceeasi imagerie, care speculeaza corporalitatea exceptionala. Campaniile "Sisley" sau "Guess" ofera practica o reflectie in oglinda a aceluiasi subiect tratat in dubla versiune masculina/feminina. Provenita din marginalitatea de tip gay, exaltarea corpului supradimensionat provoaca crearea de fantasme. "Daca sunt aratati barbati musculosi, la nivelul bratelor si a torsului, se urmareste un cu totul alt mesaj! Deoarece la un cu totul alt organ fac trimitere aceste metafore musculoase... O caracteristica constanta a acestor imagini este functia de exagerare; ele se aseamana statuetelor africane ale caror sexe sunt disproportionate in raport cu corpul. Exagerand importanta organelor genitale, aceste statuete transmit un mesaj cu privire la sexualitate. Barbatii musculosi din reclame vand saune sau alte localuri care nu exista in realitate; dar musculatura astfel exagerata serveste la provocarea fantasmelor".(Etienne Francey)

Tiparul expus de Francey se poate aplica astfel campaniei "Le Male" a casei Jean Paul Gautier, care exalta un corp supradimensionat cumulat in acelasi timp pe o imagistica de tip gay. Cei doi marinari care se intrec in skandenberg, ilocuiti ulterior cu marinarul usor efeminat, cosmetizat si machiat, la randul lui inlocuit de marinarul macho tatuat cu flroi si pasari gen Disney, sunt permutari ale aceluiasi context ideatic. Pe de-o parte imaginea marinarului musculos vorbeste despre un univers fantasmatic marginal, pe de alta parte stimuleaza mentalul colectiv catre crearea unui esantion de exceptionalitate. Rezultatul: vanzarile parfumului "Le Male" s-au dublat odata cu inlocuirea primei imagini care, se pare, era mult prea transparenta in ceea ce priveste mesajul homosexual, el fiind preferat de catre tnerii intelectuali, cu un venit peste mediu, urbani prin excelenta si cu un nivel cultural ridicat.

Un alt subiect marginal speculat si promovat intens de catre publicitatea contemporana este cuplul lesbian. Mentalul masculin mediu fantasmeaza inca de la varste fragede asupra cuplului lesbian convertit subit la o relatie tripartita heterosexuala. Nu a fost mult pana ca publicitatea sa isi insuseasca acest tip de fantasma si sa o transforme in mesaj media. "Exte", "Dolce & Gabana", "Donna Karan", "Guess" sau "Dior" au lansat campanii impresionante care au in centrul mesajului publicitar acest tip de cuplu. In cazul marcii "Dior", campania lansata in 2002 s-a bucurat de un imens succes, creandu-se astfel o continuare pentru 2003 si ulterior pentru 2004. Subiectul tratat este simplu: doua aparitii feminine expuse intr-o ipostaza vadit sexuala. Tensiunea dintre cele doua personaje este dublata de artificii de imagine preluate din instrumentarul marginal: trupurile sunt lucioase, sau murdarite, aspectul de umed sau ud fiind dublat de un machiaj in aceeasi tonalitate. Imaginea este plina de dramatism, mesajul urmarit fiind unul soc.

"Maniera in care publicitatea s-a folosit de gay si de lesbiene in aceste ultime decenii reflecta fara indoiala mentalitatea fiecarei epoci. Cu douazeci de ani in urma, un gay putea fi folosit pentru crearea unui efect comic, in stilul «Cage aux folles», de exemplu. Prin aluzia la homosexualitate, mesajul care se dorea era: "Produsul nostru este inaintea timpului sau". Dar cred ca in ziua de astazi, punerea in scena a homosexualitatii in publicitatile destinata tuturor a devenit maniera cea mai imaginativa a incarnarii dorintei. Faimoasa inghetata Gervais pentru care se lupta doua femei in spotul Nestlé devine dezirabila tocmai pentru ca in spot sunt prezentate doua femei. Daca in spot ar fi fost expus un cuplu heterosexual, scena se asemana unui act de violenta casnic, si prin urmare, nu ar fi mers. In publicitatea generalizanta, homosexualitatea a devenit transcendenta prin excelenta a dorintei"(Etienne Francey in revista 360°, ianuarie 2002). Si tot legat de transcendera dorintei, publicitatea contemporana promoveaza un alt tabu, mult mai subtil, prin urmare cu un impact mult mai evident asupra mentalului colectiv: triunghiul conjugal.Campanii publicitare ale marcilor ca "Dior", "United Color of Benetton" sau "Alfani" dezvolta un mesaj subtil in imagini aparent fara nici o tendinta militanta. In campania "Christian Dior Sportwear for Men and Women", avem un caz tipic de triuinghi conjugal: in publicitatea avand ca subtitlu "How could the Diors possibly make up their minds, when playing the alternatives was so much fun" avem un cuplu acompaniat de o aparitie masculina, care poate fi "citit" ca cel mai bun prieten, sau la limita fratele unia dintre personaje.Cu toate acestea, cravata scoasa din maneca, precum si geometria privirilor din reclama respectiva, fac trimitere la citirea in cheie sexuala a intregului ansamblu. iar daca la aceasta citire adaugam "joaca cu alternativele", mesajul devine mult mai transparent, orientat catre universul marginal. Ii urmeaza mai apoi o reclama intitulata "Christian Dior Furs" in care simetriei triunghiului conjugal ii este adaugata diferenta de varsta dintre cele doua personaje masculine, ceea ce nuanteaza si mai mult discursul marginal. Iar transparenta dispare in publicitatea care are ca subtitlu "Birds do it. Bees do it. When the Diors do it, thei do it in beige".

Publicitatea la masinile de lux a mers dintotdeauna pe sincronia dintre mesajul marginal si extrapolarea erotizanta. Astfel, in publicitatea la Mercedes Benz, avem imaginea unui cuplu glamour, inconjurat de ziaristi in timp ce in plan secund avem masina si soferul. Deasupra cuplului apare textul "Not really his girlfriend", iar deasupra masinii apar textele "His boyfriend" si "Start under $37,000". Se poate intelege ca fiind un Mercedes, masina are o conotatie sexuala masculina; dar transparenta mesajului este inlaturata de textul publicitar "Around here, things aren't always what you'd expect". Digresiunea de tip gay este foarte des intalnita la reclamele pentru masinile de lux. Fiind un domeniu prin excelenta masculin (de unde si numarul mic al reclamelor avand ca personaje principale femei), discursul contemporan imprumuta foarte multe elemente din tipologia marginala de care se serveste ca teaser pentru un public largit.

In ceea ce priveste publicitatea pentru produse de design interior, chiar daca sunt imprumutate elemente din registrul marginal, imaginal folosita este stereotipizata. "Imaginea stereotipizata este folosita drept cod de recunoastere. Sunt imagini conservatoare, in sensul in care ele permit grupului (...) sa se identifice cu ele si sa si le insuseasca. Iar imaginile considerate caricaturale servesc cel mai bine acestei functii"(Etienne Francey in revista 360°, ianuarie 2002). Astfel, in campania publicitara destinata pietei americane, Ikea dispune de doi parametii: negarea ca si fenomen de absorbtie a publicului (logo-ul campaniei este "Elite designers against Ikea"), precum si stereotipizarea caricaturala: personajul reclamei face trimitere la caricatura de tip gay, personajul in cauza purtand basca "a la francaise" si utilizand gesturi efeminate.Astfel, publicului ii este oferit un mesaj ascuns, prin care i se atrage atentia asupra faptului ca daca nu va cumpara produse Ikea, va face parte din elita designerilor, in extensie va purta basca si va ajunge sa foloseasca gesturi efeminate.

O categorie destul de generoasa in utilizarea discursurilor marginale este publicitatea la bauturile alcoolice. Avand un registru de simboluri si metafore sociale, reclama la bauturile alcoolice a dezvoltat un discurs individualizat, creand decoruri si personaje tipice. De cele mai multe ori, mesajul transmis vizeaza o stare de exceptionalitate. Astfel, parametrii generali de evolutie vizeaza un anumit spatiu si timp, un context aparte si personaje tipologizate. Astfel, intr-una din reclamele "Bacardi", avem trei personaje parametrate pe imaginea drag queen, iar logo-ul publicitar este "Tom, Dick and Harry by day, Bacardi by night". Astfel, mesajul transmis, folosind elemente de discurs marginal, pledeaza pentru o libertate absoluta oferita de bautura in cauza. Din Tom sau Harry, oameni obisnuiti in timpul zilei, ei se pot transforma in aparitii nocturne pline de glamour, si asta doar datorita bauturii alcoolice. O alta abordare a discursului marginal este oferita de campania pentru "Bud Light" in care personajul principal este bautura in sine, conotata uman. Astfel, intr-una din imaginile campaniei, un pahar de bere care da pe dinafara este conotat uman cu textul "Drama queen", in timp ce intr-o alta imagine, avem o sticla de bere care iese din naveta plina, iar textul "Another one coming out". Campania continua cu imaginea unei navete plina, insotita de textul "Nice package". Dupa cum se remarca, intreg discursul vizeaza un vocabular marginal, in timp ce imaginea este stereotipizata, indreptandu-se catre ambiguizarea mesajului. Cum altfel se poate citi imaginea in care sticla de bere este asezata intr-un pantof de drag queen? Pe de alta parte, campania publicitara pentru berea "Lite Miller" foloseste un discurs marginal mult mai evident, prin uzanta imageriei de tip gay. Intr-una din imaginile campaniei vedem un personaj care intra intr-un apartament fiind observat prin vizorul de la usa, in timp ce textul este "A blue jeans model named Paco just moved in across the hall". O alta imagine folosita este aceea a unei sticle de bere proiectata pe bustul musculos al unui barbat imbracat in piele, in timp ce textul este "Your night is taking an unexpected twist. Life is good". Cu observatia ca Miller a fost de la inceput creat pentru a acoperi si piata comunitatilor lgbt, observam ca pentru aceasta campanie, discursul marginal este imbinat cu stereotipizarea sociala.

Discursul marginal este din ce in ce mai folosit in ziua de azi in mai toate domeniile cu reprezentativitate imagistica. Combinate cu alte tematici de imagine, campaniile publicitare doresc sa vanda un produs unui public cat mai divers si acoperind functii sociale cat mai variate. Atfel incat, el ajunge sa se piarda in discursul general majoritar, devenind parte integranta a normalitatii cotidiene. Astazi nu ne mai consideram socati in fata unui panou publicitar la lenjerie intima masculina. Si nici in fata imaginilor violente din campaniile publicitare pentru parfumuri care, de multe ori, sugereaza violul. Cu toate acestea, pudoarea ne obliga sa luam atitudine in fata imaginilor care vizeaza in mod deliberat noile tabuuri mentale. Odata cu asimilarea lor, publicitatea va fi nevoita sa caute si sa creeze noi si noi tabuuri, care sa sensibilizeze si sa atraga atentia mentalului colectiv. Iar in acel moment, cele doua sticle de Ice Tea imbracate in vestimentatie de tip gay vor deveni simboluri desuete ale unei perioade sociale sufocate de pseudo-imagini pudice.

Bibliografie:
Japy, Bruno, Qui veut la peau de la pub?, ed. Mango, Paris, 2003
Mayer, Hans, Les Marginaux. Femmes, Juifs et homosexuels dans la littérature européenne, Paris, Albin Michel, coll. «Bibliothèque Albin Michel Idées», 1994
Agulhon, Maurice, Les Marginaux et les autres, Paris, Imago, 1990
Droz, Jacques, L’Europe Centrale : Evolution historique de l’idée de Mitteleuropa, Paris, Payot, 1960
Milton J. Yinger, Toward a Theory of Assimilation and Dissimilation, Ethnic and Racial Studies, vol. 4 no. 3, iulie 1981
Tapié, Victor-Louis, Pays et peuples du Danube, Paris, Arthème Fayard, 1979
Lacan, Jacques, "L’instance de la lettre dans l’inconscient ou la raison depuis Freud" in Ecrits, Paris, Seuil, 1966
***, « Le roman et l’Europe », in L’Art du roman, Paris, Gallimard, 1986

IHateKen.com

2005-02-21T13:43:00.004+02:00

Cultura contemporana demitizeaza pana la golirea completa de continut semantic orice mit anterior varstei moderne. Prin globalizare, orice mit national se generalizeaza, intrand in vocabularul curent, fiind mai apoi desemantizat.

Astfel s-a intamplat si cu enigmaticul Ken, devenit din simpla jucarie un exponent al realitatii sociale contemporane. In cazul lui, de-semantizarea s-a produs prin folosirea in exces a modelului dat. Astfel, lui Ken i-au urmat cinci replici ulterioare, intrate in universul infantil ca "prietenii lui Ken". Prin exponentialitate si din nevoia satisfacerii cererii de piata, au fost create replici succesive, astfel incat la ora actuala exista 18 replici. Unele au avut succes prin individualizare si crearea unei linii independente, altele, in schimb, au disparut de pe piata la putin timp dupa lansare, devenind obiecte de colectie.

Suprasaturarea pietei s-a realizat si prin accesorizarea lui Ken, itemii "Fashion Avenue Ken" devenind un element comun de reinnoire aproape saptamanala. Ceea ce il face pe Ken sa fie detestabil. Ce alta jucarie care creeaza dependenta, devine atat de costisitoare prin accesorizare? Primul complex vestimentar creat in 1951 era compus din pantaloni, camasa, pull over si accesorii, ideal pentru a fi purtate la un meci de basseball pentru a incuraja echipa favorita. De la acest item la costumul de innot subacvatic din 2003, Ken si-a imbogatit garderoba cu peste 200 de complexe vestimentare. La care s-au adaugat: masini, aparatura electronica, animale de companie, mobilier si facilitati de design interior, decoruri exterioare, un elicopter si un jet plane. Usor de detestat, nu?

Diversitatea lui Ken reflecta o realitate curenta: prin educarea copiilor catre un simt estetic si igienic pestee norma traditionala, se combatea starea deficitara a societatii americane dintr-un anumit timp istoric. Silueta appolinica se opune obezitatii contemporane devenita problema nationala. Costumele de sport combat alimentatia nesanatoasa (junk food sau conceptele de max sau extralarge in restaurantele de tip fast food). Complexele vestimentare destinate spatiilor exotice sau calatoriilor combat sedentarismul tipic masculin american. Uzanta produselor cosmetice vin in contradictie cu imaginea traditionala a barbatului american, cu o igiena corporala precara. Intreg statutul social si individual pe care Ken il promoveaza, combate realitatea antropologica a societatii americane contemporane. Silueta filiforma, tiparul fizionomic arian, vin in contradictie cu barbosul roscat obez american. Singurul lucru in comun este atractia pentru femeile frumoase si masinile de mari dimensiuni.

Usor de detestat, nu? Asemeni oricarui concept ideatic, care vine in contradictie cu realitatea imediata, Ken devine pentru discursul adult un concept conotat negativ prin imaginea promovata. Metrosexualul il agreeaza pe Ken dintr-o perspectiva de concurenta valorizata pozitiv: Ken are un gust extraordinar pentru vestimentatia de lux, foloseste numeroase produse cosmetice, astfel incat vine in completarea profilului metrosexual. Asemeni metrosexualului, Ken nu manifesta un interes vadit fata de nici unul dintre cele doua sexe, propria lui sexualitate - complet egoista - fiind mai importanta. Astfel incat, la nivel de concept primar, nimic nu il diferentiaza pe Ken de statutul de metrosexual.

Enigmaticul Ken

2005-02-19T09:55:00.000+02:00

Dupa divortul rasunator de Barbie, Ken redevine un celibatar singur si elegant, aflat intr-un de con umbra datorat unei publicitati deficitare. Discret dupa 40 de ani de existenta, el evolueaza odata cu mentalul colectiv.

Este Ken un metrosexual? Cu o garderoba de invidiat care acopera toate zonele temporale si ceremoniale ale zilei, Ken a fost creat ca replica normala a unei realitati sociale, reprezentand pe rand prietenul surorii mai mari, proiectia tatalui, noul tata si/sau fratele mai mare. In mentalitatea juvenila americana, Ken imbraca toate aceste aspecte, proiectandu-le cel mai adesea la modul ideatic. Dar oare este el metrosexual? A fost creat ca un personaj prin excelenta urban. My first Ken americam purta un costum bussiness maro, cu pantofi si geanta asortata. Sportiv, fara indoiala, luand in considerare garderoba impresionanta de costume de surf, innot subacvatic, echitatie, patinaj, skating, rolling... Mereu in pas cu moda, prin crearea liniei auxiliare de confectii Fashion Avenue Ken care ii ofera posibilitatea sa abordeze diferite stiluri. Ii plac gadget-urile tehnice de ultima ora, pornind de la aparatul electric de ras din garderoba de dimineata din 1952 si telefonul mobil asortat cu Cd player-ul din costumul de discoteca din 2003. Este intelectual, abordand diferite stiluri muzicale (de la contry la opera, trecand prin jazz si hip-hop) si citeste variat (de la carti pentru copii la romane de dragoste si reviste de moda).
Dar, si aceasta caracteristica il apropie foarte mult de statutul de metrosexual, el se constituie in proiectie fantasmatica. De la Printi si Vrajitori, la eroii romanelor de dragoste, de la fashion icons la idoli muzicali, intreaga paleta fantasmatica acopera zonele sensibile ale mentalului colectiv. El se proiecteaza in universul infantil: Printul din "Lacul Lebedelor", Printul din "Cenusareasa", Printul din "Raspunzel", Printul din "Alba ca Zapada si cei 7 pitici"... dar si Sperie-Ciori, Omul de Tinichea, Leul cel Las din "Vrajitorul din Oz" sau Printul din "Spargatorul de nuci". Dar el se proiecteaza si ca fantasma adolescentina: el este Fantoma din "Fantoma de la Opera", sau poate fi si unul dintre barbatii extra-ordinari ai romanelor semnate de Jude Devereaux.

Sexualmente, el este heterosexual, avand in vedere prietenia, mariajul si divortul de Barbie. Alaturi de ea, rolul de sot model este dublat de cel de tata exemplar prin marirea familiei Mattel la mijlocul anilor '80. Cu toate acestea, exista o potentialitate homosexuala pe care Mattel nu a ascuns-o dar nici confirmat-o vreodata. Este cunoscut faptul ca in 1993, Mattel lanseaza un nou produs intitulat Earring Magic Ken, devenit gay icon printr-un homosexualism disimulat. Prietenii lui Ken il imita in vestimentatie si obiceiuri; el petrece foarte mult timp cu ei, acesta fiind unul dintre motivele divortului de Barbie. In proiectie fantasmatica, Ken se incadreaza in toate tiparele fantasmaticului de tip gay: el este soldat, aviator, Coca-Cola boy, dansator, manechin, actor, surfer, pompier, etc, un intreg univers desprins din cultura minoritatilor sexuale. Fiind acuzat de o corporalitate usor efeminata, lui i se creeaza o concurenta de tip herculean (GI Joe sau Steel Ranger). Poarta haine paietate si tricouri din voal, toate desprinse din discursul garderobier marginal. Iar din aceasta perspectiva, urmatoarea intrebare logica ar fi: cu ce scop a fost creat Ken? Cui i-a folosit in momentul crearii? A fost el creat ca prietenul lui Barbie, destinat sa completeze universul fantasmatic al fetitelor, sau ar fi trebuit sa aiba un parcurs individual, menit sa ii educe pe baieteii americani? In istorie, Ken a devenit un gay icon, dar si-a pastrat cu gratie statutul de familist.
El a avut mereu o obsesie a corporalitatii, fiind una dintre putinele papusi care si-au schimbat frizura odata cu moda, si cu toate ca este cunoscut ca fiind blond, el a fost roscat, brunet, satent, carliontat, cu parul lins, gelat, cu hightlights, in stil afro, punk, hippie. De asemenea, este una dintre putinele papusi care reusesc sa realizeze procesul de igiena individuala, putand sa se barbiereasca sau sa isi schimbe culoarea parului la impactul cu apa (Acvatic Adventure Ken). De asemenea, printre accesoriile lui se regaseste o gama suficienta de perii de par, gel fixativ, periute de dinti, piepteni, spray-uri, creme, uscatoare de par, etc, un intreg arsenal cosmetic care tine de discursul garderobier feminin. Creatorii de ambient i-au oferit o masina pe masura, decapotabila, de culoare... roz. Dar, in acest caz, culoarea este prin propagare un element al discursului lui Barbie si mai putin al lui Ken. Ambientul in care traieste il reprezinta. Astfel, el are in posesia sa o casa complet echipata, pornind de la laptop-ul de pe masa de lucru, la dusul circular. Prin excelenta urban, el cocheteaza cu "viata la tara", dar inclusiv in plimbarile campestre prefera confortul tehnologic al unei rulote complet echipate. Asemeni oricarui concept modern, Ken a cunoscut o evolutie complexa, de la adulare la ironie, devenind un exponent cultural important. Produs de consum, el a intrat in limbajul social curent, desemnand individul urban prin excelenta, reflectand realitatea unei populatii tinere, active si dinamice. Ironizarea conceptului nu a facut decat sa ii consolideze pozitia in mentalul colectiv. Si daca "life in plastic, is fantastic", acest fapt este mijlocit de mamutul industrial construit in jurul conceptului. Vorbim astfel de filme, benzi desenate, videoclipuri muzicale, linii de confectii (pentru umani), consumabile, ajungandu-se astfel la eclipsarea celuilalt concept social, Barbie, printr-o dinamica mult mai activa si diversa.
Prin implicarea in mentalul colectiv, Ken a consolidat un intreg sistem filosofic prin abordarea realitatii curente intr-o viziune conotata pozitiv, parasind universul imagistic infantil si abordand cu curaj discursul adult, ceea ce il integreaza in simolistica moderna ca un element cu o evolutie complexa. Reluand intrebarea de la inceputul acestui discurs, inclinam sa credem ca metrosexualismul acestui concept se incadreaza in parametrii ceruti de realitatea socio-antropologica respectiva, ptrin satisfacerea tuturor itemilor ceruti de fenomenologia metrosexuala.

Dupa cum se remarca, se poate construi un discurs pertinent in jurul unui concept aparent disociat de peroratiile academice. Pentru ca orice act ludic, infantil, sta la baza oricarei idei savante, demonstrate ulterior stiintific.

Desemantizari, desacralizari, demitizari

2005-02-13T13:30:00.000+02:00

Cand mi s-a cerut sa scriu acest articol, prima intrebare, fundamentala pentru intelegerea con-textului (conglomeratul informational continut de un text), s-a impus de la sine: ce legatura exista intre Superman, Covorul Rosu de la Hollywood, costumul ceremonial si garderoba metrosexuala? Aparent, ele se pot cumula luate cate doua, pe baze complet diferite in functie de sememii semiotici, dar nu au nici un element comun care sa le anime la acelasi nivel semantic.

Aparent. Pentru ca privind in profunzimea notionala, ceea ce le uneste este uzanta pana la de-semantizare a fiecarui concept luat separat. Societatea de consum contemporana, prin instrumetarul oferit de mass media si publicitate a dezbracat de functiile primare mai toate simbolurile si conceptele fundamentale. Asistam in ziua de astazi la un metisaj valoric, in care notiuni care la baza reprezentau o innobilare de sens a unui termen sunt folosite pentru a valoriza negativ acelasi termen. Astfel, Superman a fost demitizat prin folosirea in exces a personajului in cauza: de la eroul de banda desenata de la jumatatea secolului trecut, creat pentru a fascina copilaria americana dar si pentru a explica metaforic folosirea violentei conotata pozitiv, la tricourile D&G din cadrul salonului de Moda Masculina de la Milano din ianuarie 2005, Superman a fost folosit, refolosit, utilizat, reutilizat, re-reutilizat in cele mai diverse domenii: cinematografie, televiziune, pornografie grafica, grafica utilitara, publicitate. In cele din urma, Superman se regaseste dupa o jumatate de secol, obosit, demotivat, inutil. Marea lui victorie se pierde in timp, inlocuita fiind de aparenta fizica, industrializata de era clonarii pe orice produs consumabil.

Intre Superman si Covorul Rosu, sememul semiotic de legatura ar fi culoarea. Dar, asemeni eroului legendar, Covorul Rosu a fost demitizat de conotatia sa primara. La origine, Covorul Rosu marca in ceremonia clericala parcursul Mantuitorului catre Golgota. De aici a fost imprumutat si folosit in ceremonialul imperial. Prin propagare si imitare Covorul Rosu s-a generalizat, desemantizand conceptul. In ziua de azi, el nu mai are semnificatie divinatorie, pastrandu-si insa caracterul ceremonial. Si pentru a-l desemantiza si mai mult, cultura comunista a incercat sa il inlocuiasca cu Covorul Verde, culoarea rosie fiind pentru comunisti o culoare tabuu dar si imperialista.

Intre Covorul Rosu si Costumul Ceremonial, legatura semiotica se face prin marcare temporala. La ea se adauga sememul circumstantial, costumul ceremonial fiind folosit in evenimente care necesita prezenta Covorului Rosu. Astfel se explica utilizarea uniforma a costumului ceremonial in timpul decernarii premiului Oscar in care, invariabil, actorii sunt imbracati in smoking negru, singura culoare variabila marcandu-se prin folosirea lavalierei.

Nu mai ramane decat legatura dintre costumul ceremonial si garderoba metrosexuala, dar ea fiin atat de evidenta si curenta, ne vom pastra placerea de a nu comenta pe marginea acestui subiect.

Exista un semem care le leaga insa de primele doua: uzitarea excesiva. Costumul ceremonial a fost folosit de creatorii de moda care l-au disociat de conceptul original intr-un mod complet abuziv, prin experimentarea interactiunii dintre diferite segmente ale garderobei masculine. In acelasi timp, folosirea excesiva in publicitate a conceptului metrosexual a facut ca acesta sa traverseze o perioada destul de dificila de ironizare, in plin proces de consolidare a notionalului sociologic.

Concluzionand, remarcam faptul ca utilizarea excesiva din varii motive poate duce la de-mitizarea unor concepte aparent independente unele de altele. Acest lucru demonstreaza modelul de de-sacralizare pe care media contemporana l-a construit in promovarea produselor sale. Este explicabila astfel explozia de Mosi Craciun din perioada Sarbatorilor de Iarna, a inimioarelor kitch de Valentine's Day sau a Iepurasilor vorbitori din sezonul pascal. Daca se conoteaza pozitiv aceasta globalizare abuziva? Nu. Pentru ca de-mitizand, socialul nu face decat sa piarda din valoarea culturala originala. Cum se poate combate aceasta de-mitizare? Prin schimbarea intregului sistem mass media contemporan, ceea ce este, practic, imposibil. Nu ne ramane decat sa speram ca, prin utilizarea noilor simboluri si modele, create hibrid prin imitare, adevaratele concepte se vor re-mitiza, castigandu-si valoarea actualmente pierduta.

Superman a murit. Actorul care i-a dat viata pe marile ecrane s-a stins cu catva timp in urma, la capatul unei vieti traite exemplar. Umil omagiu celui care a stiut sa poarte, in aceeasi masura, pelerina de super-erou si haina de om obisnuit.

Hainele cele noi ale imparatului

2005-01-20T15:11:00.002+02:00

Una dintre marcile internationale care practica un discurs evident metrosexual este Dolce & Gabanna. S-a putut remarca in timpul Saptamanei Modei de la Milano, o colectie inspirata de noul statut al barbatului contemporan. Folosindu-se de limbajul vestimentar in completarea imaginii sale, metrosexualul utilizeaza o gama variata de formule garderobiere.

Vestimentatia de tip sport confera corporalitatii metrosexuale posibilitatea de a se remarca, de a iesi in evidenta. Este evident ca acest tip de vestimentatie isi va pierde latura de confortabilitate, castigand insa la capitolul expunere. Corpul trebuie vazut si admirat, prin urmare vestimentatia trebuie sa deserveasca acestui prerogativ. Formula nu este una noua. Inca din antichitate, vestimentatia care servea scopurilor sportive, era una sumara, menita sa puna in valoare corpul si performantele sale. Sparta l-a absolvit complet de haine, oferindu-i doar accesorizarea prin bijuterii. Mai tarziu, goliciunea devenind o cenzura religioasa, s-au cautat formule vestimentare care sa ii ofere corpului in acelasi timp confort cat si cenzura.

Dolce & Gabanna practica o imagine voit provocatoare, inclusiv in vestimentatia de tip bussinnes. Silueta practicata reuneste in sine elemente din grafica lui Tom of Finland, ca reprezentat al culturii de tip gay, cumulate pe corporalitatea de tip Beckham. Iar daca aceste formule vestimentare fac trimitere directa la celebrul fotbalist britanic, ei bine, cei doi creatori italieni s-au declarat admiratori deschisi ai lui beckham, creand colectii care il au ca model si punct de referinta.

Unul dintre atuurile de care metrosexualul se serveste in imagistica sa este conotatia intelectuala pe care vesmantul o confera statutului individual. Cu cat vesmantul este mai mixat, reunind in sine elemente diferinte ca influenta si ca trimitere simbolica, cu atat corpul expus capata o dimensiune intelectuala evidenta. Orientandu-se catre imaginea campestra italiana, cei doi creatori de moda o reinterpreteaza in cheie simbolica, reunind imageria de mijloc de secol XX cu tehnologia noului secol.

Fiind un erou urban, metrosexualul are nevoie de o prezenta fizica menita sa ii satisfaca nevoia de egoism. El vine astfel impotriva curentului traditionalist de figuratie eroica, potrivit caruia eroul trebuia sa isi ascunda adevarata personalitate sub o imagine comuna, stearsa, care sa nu aduca in centrul atentiei eroul in cauza, permitandu-i astfel sa se concentreze asupra faptelor sale. Superman si Batman cad astfel in desuetudine, incercarea lor de a ascunde adevrata indentitate folosind retete vestimentare comune, devenind un simplu joc ludic. Constient de pozitia pe care o ocupa in societate, metrosexualul foloseste vesmantul eroic ca si carte de vizita, menita sa ii intregeasca profilul de exceptionalitate. Abaterea de la regula odata efectuata, nu ii mai ramane decat sa se foloseasca de ea intr-un scop pur personal si egocentric.

Obsedat de propria-i corporalitate, metrosexualul apeleaza la instrumentarul garderobier feminin, transformandu-l pe masura sa. Pantalonii cu talie joasa, creati la sfarsitul anilor '90 pentru garderoba de vara, sunt tradusi in garderoba masculina prin pubic pants, meniti sa provoace si sa creeze tensiunea necesara afirmarii propriei individualitati. Reteta nu este una noua, ea fiind imprumutata din registrul comportamental de tip "dandy".

Exceptionalitatea pe care Dolce&Gabanna o creeaza pentru garderoba masculina, cumuleaza pentru vestimentatia festiva o serie de simboluri, traduse prin austeritatea liniei si prin pretiozitatatea materialelor folosite. Folosind modele de exceptie - eroii cinematografiei hollywoodiene de la mijlocul secolului trecut - cei doi creatori de moda ii ofera metrosexualului posibilitatea de a-si exprima opinia personala prin vestimentatie, indiferent de timp si spatiu. garderoba devine astfel una cameleonica, metrosexualul jucand un rol destinat unei scene speciale, in functie de eveniment si de transa orara.

Exceptional ca statut social, metrosexualul utilizeaza in devenirea lui instrumente exceptionale. Vesmantul devine astfel intermediarul unui discurs extrem de bogat in trimiteri, vorbind in acelasi timp despre calitatea produsului, faima producatorului, istoria momentului crearii produsului respectiv si - cel mai important - despre libertatea corpului invesmantat.

noua meritocratie estetica

2005-01-16T13:07:00.000+02:00

Este binecunoscut faptul ca metrosexualul investeste in propria imagine pentru a atrage atentia privitorului asupra singurului element important in viziunea contemporana: corpul uman. Pornind de la o filosofie complexa a corporalitatii care include alimentatia, sportul si crearea de ambiente specifice, urmatorul pas in investitia corporala este facut prin cosmetizare.

In ziua de astazi, saloanele de cosmetica si cabinetele de chirurgie plastica nu mai reprezinta teritorii interzise celor care pana mai ieri nu puneau pret pe aparenta fizica deoarece, in filosofia tipica masculina, "dupa a treia bere, totul arata extraordinar de frumos"... Crearea surogatului chirurgical care inlocuieste bisturiul cu o simpla injectie (infamul graal contemporan: botox-ul), a facut ca nivelul pacientilor de sex masculin sa creasca simtitor in programarile la cabinetele de chirurgie plastica. Ceea ce este interesant de semnalat este faptul ca in doar zece ani, mentalitatea masculina s-a schimbat intr-atat incat sa accepte noua imagine a barbatului contemporan. Eroul de tip herculean, cu o musculatura evidenta si cu o igiena la limita (a nu se uita faimosul model oferit de Rambo care a declansat o schimbare majora in comportamentele urbane, prin inlocuirea tiparului "bussiness" prin cel al eroului razvratit) este inlocuit de tiparul appolinic, al eroului urban care apeleaza la instrumentele cosmetice pana mai ieri interzise lui, nu dintr-o atractie homosexuala si nici pentru a intra in competitie cu sexul frumos. Motivatia lui este una complet egoista: noul barbat practica o filosofie elitista in care orice produs care intra in interactiune cu mediul sau trebuie sa fie de cea mai inalta clasa. Inconjurat de aceste elemente de o calitate ireprosabila, corpul sau se transpune in aceasta filosofie: nimic nu este omis pentru a-i oferi sansa perfectiunii.

Terenul acestei atentii corporale egocentrice a fost deja pregatit de modele anterioare de corporalitate: fitness-ul care a produs ulterior in anii '90 o serie de complexe de alte exercitii fizice, imprumutand elemente din filosofiile orientale, body buillding-ul care s-a orientat la mijlocul anilor '90 catre o imbinare de elemente colaterale (alimentatie, sanatate), campanile de publicitate care au orientat interesul publicului catre o corporalitate masculina inteligenta (campaniile Calvin Klein si Versace, care au mers pe un prototip al barbatului exceptional). Nu i-a mai ramas metrosexualului decat sa isi asume toate aceste premise comportamentale si sa le finalizeze, obtinand astfel un nou produs care nu intra in contradictie cu modele anterioare, de unde exceptionalitatea sa. Ioan Petru Culianu vorbea la un moment dat de curba sinusoidala a evolutiei formelor de frumusete corporala, unei epoci de voluptate urmandu-i intr-o cronologie logica, o perioada de austeritate. Metrosexual se abate de la aceasta regula, construind un nou comportament urban: continuand evolutia inceputa de tiparele anterioare, el ajunge la o finalitate care nu contravine cu amendamentele existente. Care sunt astfel, mai usor acceptate de societate.

Nu a fost mult pana cand industria de imagine sa construiasca instrumentarul necesar de evolutie al metrosexualului. Industria de cosmetice si-a dublat in 2002 productia de itemi cosmetici destinate pietei masculine, pentru ca in 2003 sa inregistreze o crestere de 60% fata de 2002. Se inregistreaza astfel o crestere a cifrei de afaceri de 160% in numai doi ani. Piata este invadata din ce in ce mai mult de produse specifice, purtand denumiri pe masura: de la "Le Beau Male" semnat Jean Paul Gaultier la noua linie "Metro" de la Metro Male Incorporated (!), i se ofera noului barbat o gama completa de produse: clean shave, daily essential cleanser, daily essential moisturizer, eye cream, si lista continua sa se dezvolte cu noi si noi produse... Iar aceste produse nu copiaza cremele si mastile feminine, ci sunt dezvoltate separat, in raport cu necesitatile noului erou urban. "Le Beau Male" se adreseaza unei pieli mult mai aspre si cu o consistenta complet diferita de cea feminina, asigurand astfel necesarul de frumusete al barbatului contemporan. De asemenea, linia casei Gaultier ofera produse de machiaj pentru animalul social contemporan: ziua - un om obisnuit, noaptea el se transforma intr-o vedeta de cinema. Iar daca aceasta imagine vi l-a adus in memorie pe Superman, ei bine, Jean Paul Gaultier a creat aceasta linie pornind de la premisa ca in spatele oricarui costum bussiness se ascunde adevarata fata a super-eroului.

In ziua de azi, super-eroul nu evita sa investeasca enorm in imaginea sa. Societatea contemporana fiind una exclusiv de consum, il obliga pe individ sa practice o grija excesiva pentru imaginea sa, plecand de la premisele unei meritocratii estetice. Iar aceasta meritocratie estetica il obliga pe Superman sa se uite in oglinda inainte de a salva umanitatea. Iar daca, aflati la locul catastrofei, va veti intreba de ce el intarzie, nu disperati: s-ar putea ca Superman sa isi fi aplicat pe fata o masca cu argila, iar aceasta necesita un timp de expunere considerabil...

Imaginile pentru acest post fac parte din campania publicitara "Le Beau Male"

Consideratii pe aceeasi tema 2

2005-01-04T13:24:00.000+02:00

Ce este interesant de remarcat, in cazul metrosexualului, este importanta pe care acesta o acorda modului in care abordeaza limbajul corporalitatii, lasand in acelasi timp in plan secund corpul propriu-zis.

Daca pina in zorii noului mileniu, obsesia corporala redimensiona corpul uman, supralicitandu-i limitele, cu metrosexualul se poate vorbi de o reinterpretare in cheie simbolica a corporalitatii. Nu atat supra-dimensionarea, cat mai ales maniera prin care se ajunge la acest rezultat intereseaza. Alimentatia, modul de viata, vestimentatia, maniera prin care se ajunge la aceasta vestimenatie, look-ul, devin mult mai importante in discursul individual decat insusi corpul uman. Astazi nu se mai vorbeste de un corp herculean, cu o musculatura supra-evaluata. Zonele erogene ale corpului masculin s-au mutat dinspre genital catre limitele exterioare ale sale. Erotic in ziua de azi nu mai este considerat corpul cat mai ales maniera cu care el intercationeaza cu ceea ce il inconjoara.

Pentru metrosexual, erotismul nu mai este reprezentat de actul sexual in sine, ci de punerea in scena, de dramatismul reprezentatiei. Se repune in discutie intreaga maniera de abordare a erotismului perceput de secolul trecut, printr-o noua abordare, printr-o noua tematica, printr-o noua geografie erogena. Se naste noua politica erotica in care nu actul, ci actantul capteaza cea mai mare atentie.

Cine esti tu, Mark Simpson?

2004-12-28T16:07:00.000+02:00

Numele lui Mark Simpson se leaga de metrosexual, prin crearea in 1994 a primei definitii categoriale a fenomenului. De atunci, el s-a identificat cu fenomeul in cauza, creand instrumentarul necesar de analiza, precum si sistemul critic de comprehensiune a evolutiei metrosexualului.

Mark Simpson s-a nascut in York, Anglia, unde va merge la aceeasi scoala cu Guy Fawkes, dar nu in acelasi an de invatamant. Dupa ce fuge de la Oriel College Oxford si lucreaza ca docher, macelar, fotomodel pentru copertile de romane roz, spalator de vase si vanzator ambulant, realizeaza ca se poate descurca mai bine lucrand independent si isi incepe cariera de scriitor.

The New York Times il denumeste ca fiind creatorul conceptului de 'metrosexual' (nu atit de cunoscut si utilizat in 1994) si se pare ca a fost sursa de inspiratie pentru Quentin Tarantino in crearea personajului din filmul Sleep With Me, acel invitat la petrecere obsedat de homoerotismul clasicului blockbuster Top Gun.Simpson este autorul mai multor carti de critca, cum ar fi Male Impersonators, It's a Queer World, Anti-Gay, The Queen is Dead (coautor), Sex Terror: Erotic Misadventures in Pop Culture, si ultima aparitie editoriala, Saint Morrissey.

Actualmente traieste la Londra, dar doar pentru ca, venind intr-o scurta vizita de o zi in 1984, va rata vaporul de intoarcere in nord si nu va putea sa gaseasca autostrada A1 ("bloody Londoners don't give directions").

ProVoc'

2004-12-19T21:41:00.000+02:00

Se naste intrebarea, analizand fenomenul metrosexual, de ce toata aceasta nevoie de a provoca, de a stimula la maxim inventivitatea privitorului printr-o ambiguitate voita si minutios construita.

De la unghiile roz ale lui Beckam din timpul unui meci de cupa, la noua linie de produse cosmetice pentru barbati purtind semnatura lui Jean Paul Gaultier si intitulata (cum altfel?) "Le Beau Male", identitatea metrosexuala pare a se baza pe aceasta necesitate a provocarii continue. Obstinenta cu care noul erou urban isi expune maniile si obsesiile corporale, franchetea cu care umple saloanele de cosmetica in cautarea ultimei masti revitalizante din placenta mamifera, gratia cu care isi face cumparaturile tradand o aprofundata cunoastere a tendintelor de sezon, il arunca de cele mai multe ori in spotul de lumina al ridicolului. Societatea traditionala, conservatoare, ridica ironic din spranceana privind acest tanar avid de lucruri futile, pierzandu-se intr-o intreaga estetica a aparentului superficial.

Reactia societatii este una normala si normata: orice abatere de la canonul clasic este supusa ridiculizarii, ironiei si abia dupa aceea, acceptarii sociale. Societatea britanica l-a acceptat pe metrosexual de la bun inceput, dar ea nu reprezinta un exemplu revelator, avind in vedere ingaduinta cu care aceasta societate a promovat toate conceptele marginale. Cea care pare sa urmeze linia continua de evolutie, este societatea franceza care aparent il accepta pe metrosexual, dar ii impune in acelasi timp limitele high life-ului. Propunandu-i formule de evolutie pe masura importantei sale, societatea franceza il marginalizeaza in acelasi timp, obligandu-l sa evolueze in anumiti parametri.

Ceea ce nu il impiedica pe metrosexual sa provoace continuu. De la pantalonul cu insertii fluorescente gen erou de manga, la haina din blana naturala vopsita roz, nimic nu il impiedica sa isi exteriorizeze sentimentele de avangarda pe care le promoveaza cu stoicism.

Ceea ce incepuse in 1994 ca o prefigurare a unei noi posibile masculinitati, a sfarsit dupa zece ani prin a fi noul statut al barbatului modern. Continua stare de provocare pe care o intretine prin simpla sa prezenta, ii confera un statut bine definit in peisajul comportamentelor urbane. Nu departe de stramosii sai (dandy-i spre exemplu), metrosexualul ofera o imagine personala complexa si aparent superficiala. Tocmai in aceasta combinare de elemente contrare rezida atractia pe care fenomenul o exercita asupra privitorului. Superficial in comportament dar profund in consistenta, metrosexualul pare a ascunde de ochiul privitorului adevarata sa stare emotionala. Pare a fi un individ lipsit de trairi interioare, dar in acelasi timp, complexitatea produselor folosite in ambientul sau, il transforma intr-un individ profund ca estetica imaginativa.
Superficialitatea sa ii confera prerogativele egoismului. Sau, altfel spus, egoismul sau naste superficialitate. Aparenta atractie asupra propriei persoane lasa sa se inteleaga ca acest personaj nu vede dincolo de limitele imaginative ale socialului, ca pentru el raporturile inter-individuale nu ar conta decat in masura in care ii satisfac nevoile personale. In acelasi timp, decorul in care evolueaza ii ofera posibilitatea de a se afirma ca unic reprezentant (functional) al lumii sale. Ideea nu este una noua; cu mult timp inaintea lui, dandy-i isi creau adevarate decoruri de teatru in care puneau in scena mici drame cotidiene. Metrosexualul preia aceasta idee si o contemporaneizeaza, prefigurand un nou dramatism in design-ul interior.

Acolitii lui Apollo

2004-12-16T01:01:00.000+02:00

Ii remarci in fiecare zi, in orice loc, indiferent de anotimp sau de economia nationala. Ii remarci exhiband o corporalitate de invidiat, greu de imaginat ca ar putea fi un produs al naturii, dar exersand candid o naturalete personala. Ii remarci venerand un zeu din timpuri apuse, chiar daca exercitiul lor de adulare nu este unul constient. Dintre prezentele panteonului grecesc, Apollo este singurul zeu care a supravietuit apusului suveran si care devine, pe zi ce trece, din ce in ce mai contemporan.

Obsesia corporala de la sfarsitul anilor '80 parea sa se aplaneze la mijlocul anilor '90 cu o apropriere de rutina sintagmei "mens sansa in corpore sano". Din ce in ce mai mult practicantii de fitness sau body building se orientau catre o nutritie controlata, in ciuda anabolizantelor existente in anii '80. La inceputul noului mileniu, obsesia corporala pare a fi una supusa unui sistem aritmetic ai carui algoritmi vizeaza cu mult mai mult decit exercitiul fizic. In mentalitatea actuala, exercitiul fizic se impleteste cu o nutritie sanatoasa, o cosmetizare pe masura si o filosofie a corporalitatii specifica fenomenelor egocentrice.

In ziua de azi, a avea un corp de invidiat reprezinta o calitate a devenirii intelectuale: cu cit mai intelectual, cu atit mai bine. Corpul este supus unei disectii a inteligentei. Iar aceste considerente se regasesc in imageria masculina oferita de mass media. Noul erou urban este inzestrat cu un procentaj egal de corporalitate si inteligenta. Daca la sfarsitul anilor '70, eroul masculin era inzestrat cu o corporalitae de invidiat dar actiona la primul impuls si nu de cele mai multe ori inteligent (a se vedea cazul eroului din seria "Rambo"), eroul noului mileniu poseda corporalitatea de invidiat, dar de asemenea isi asuma succesele actiunilor de contraspionaj, complet stapin pe o inteligenta admirativa. Ultimul produs, Neo din seria "Matrix", atrage dupa sine o intreaga ideologie a corporalitatii.

Dar conceptul nu este unul nou. In Grecia Antica, cultul apollinic prevedea o corporalitate de indiviat care se impletea cu stapinirea cit mai multor arte sociale (elocinta, muzica, pictura, dans, filosofie), totul pentru a oferi un produs social cit mai aproape de imaginarul zeului in cauza. Panteonul grecesc a oferit o serie de zeitati care excelau in anumite domenii. Apollo, in schimb, exceleaza in toate: arta razboiului, artele liberale, corporalitate, inteligenta, frumusete. De unde si nevoia ca supusii lui sa exceleze, la randu-le, in toate aceste domenii. Si poate tocmai din aceasta obsesie a corporalitatii, mitul apolonic ca si figuratie, a rezistat in timp cel mai mult. Pe parcursul istoriei, el a produs o serie de imagini emblematice: Ludovic al XIV-lea, toate conceptele de frumusete masculina, nazismul german etc., care au formulat tot atitea modele de corporalitate obsesionala.

In forme mai relaxate sau mai agresive, mitul apollinic este revendicat in ziua de azi de catre metrosexual. Practicind aceeasi complexitate a fenomenului, metrosexualul si-a formulat o imagine complet noua servindu-se de un model deja existent in istorie. Ceea ce e complet diferit este dimensiunea religioasa a fenomenului.

met.roh.SEK.shoo.ul

2004-12-14T13:02:00.000+02:00

Orice fenomen social are o virsta la care se scrie despre el. In cazul de fata, cartile care sunt scrise ii servesc ca model de teoretizare si de evaluare a propriei continuitati. Iata o lista de carti si articole despre fenomen:

Alexa Hackbarth, "Vanity, Thy Name Is Metrosexual," The Washington Post, Nov. 17, 2003

Mark Simpson, "Meet the metrosexual," Salon.com, Iul. 22, 2002

Mark Simpson, "Here come the mirror men," The Independent, Nov. 15, 1994

Michael Floker, The Metrosexual Guide to Style: A Handbook for the Modern Man

Michael Flocker, The Metrosexual Style Kit (Mini Kits)

Mark Simpson, Male Impersonators: Men Performing Masculinity

Mark Simpson, Sex Terror: Erotic Misadventures in Pop Culture

Mark Simpson, It's a Queer World : Deviant Adventures in Pop Culture

Mark Simpson, Saint Morrissey

Darrell Benvenuto (Foreword) et al, The American Journal of Anthropomorphics (Book 4)

Myriam Zaoui & Eric Malka, The Art of Shaving

Kim Johnson Gross et al, Men's Wardrobe (Chic Simple)

Alan Flusser, Dressing the Man : Mastering the Art of Permanent Fashion

Peter Post, Essential Manners for Men: What to Do, When to Do It, and Why

Alte carti si articole vor veni sa completeze lista pe parcurs...

Consideratii pe aceeasi tema

2004-12-13T10:09:00.000+02:00

Definitia data de Mark Simpson in articolul Meet the metrosexual din Salon.com:
"The typical metrosexual is a young man with money to spend, living in or within easy reach of a metropolis - because that's where all the best shops, clubs, gyms and hairdressers are. He might be officially gay, straight or bisexual, but this is utterly immaterial because he has clearly taken himself as his own love object and pleasure as his sexual preference".

De la aceasta simpla definitie care prefigura un nou statut al barbatului modern, s-a ajuns la obsesia agresiva a mass mediei in ceea ce priveste fenomenul in cauza. Din ce in ce mai mult, intilnim in reviste sau in cadrul programelor de televiziune, o noua prefiguratie a estetismului masculin. Avand ca simbol lacul de unghii roz purtat de David Beckam in timpul unui meci de fotbal din liga britanica, noul estetism vorbeste despre un individ de sex masculin complet dezinhibat fata de ceea ce pina mai ieri era interzis barbatilor. Campaniile publicitare ale marcilor de renume, incurajeaza uzanta discursului estetic feminin de catre individul urban.
Istoria estetismului masculin a mai cunoscut fenomene de acest gen. In Antichitate, cosmetica masculina s-a exprimat libera de orice inhibitie. Istoria a demonstrat ca orice perioada de restrictie estetica a fost urmata de una a libertinajului, in semnul absolvirii de restrictie.
Metrosexualul a abolit acest traseu, el urmand unui alt discurs estetic liberal, prefigurind un altul. Ceea ce il diferentiaza de celelalte fenomene estetice din istorie este evolutia a-normala precum si implicarea sa in mentalul social. In Antichitatea greaca, estetismul masculin era un fenomen normal si normat de catre societate, el fiind urmat de restrictiile Evului Mediu timpuriu care normau un estetism la limita elementarului prin care, spre exemplificare, un barbat era obligat sa poarte un vesmint pina la uzarea totala.
Metrosexualul rupe aceasta curba a valorilor, el urmand unei perioade de estetism obsesional corporal care s-a manifestat la finele anilor '90. Mentalul colectiv a adoptat aceasta obsesie, transformand-o in norma sociala verificata sistematic prin concursuri de frumusete. Anii '90 au oferit practic toate modelele de frumusete masculina plecand de la tiparul deja existent in Antichitate (modelul binar care opune apolinicul dionisiacului), mergand, se pare, mult mai departe prin acceptarea metrosexualului ca etapa normal urmatoare in evolutia masculinitatii. Cu atit mai mult cu cit incurajeaza acest fenomen propunandu-i noi valorizari estetice.
Societatea contemporana ofera o noua configuratie a valorilor comportametale. Poate tocmai de aceea metrosexualul atrage prin ambiguul sau. Fenomen adulat sau urat, el nu va inceta sa fascineze.

Sex

2004-12-12T15:31:00.000+02:00

In articolul din 1994, Mark Simpson defineste sexualitatea metrosexualului ca fiind una preponderent heterosexuala, dar lipsita de importanta. Cu toate acestea, in discutiile sau conferintele despre acest subiect, una dintre intrebarile care au revenit in mod curent a fost cea care priveste identitatea sexuala a metrosexualului.
Prin urmare: hetero, homo, bi, pan? Nici una dintre identitati, ci practic toate la un loc.
Metrosexualul delimiteaza un nou teritoriu al sexualitatii umane, acela al egosexualismului. Prin excelenta egocentric, metrosexualul vede in ceilalti propria reflectare. Faptul ca imprumuta din limbajul feminin si din cel homosexual nenumarate coduri, vizand o ambiguizare voita, ii ofera posibilitatea de a capta centrul de interes al celor doua sexe. Natura lui narcisica il face ca, inclusiv in timpul actului sexual, sa caute o proprie reflectare care scade din importanta preferinta sexuala.

In actul sexual, el va juca mereu rolul activ, pentru ca este unicul mijloc prin care poate sa controleze situatia. Nu va cauta parteneri plictisitori, ci ca incerca mereu sa putea in scena intregul act sexual. Amator al dramatismului, el va pune in practica instrumentarul fantasmatic prin care el va fi mereu in centrul actiuni, restul desenandu-se si gravitind in jurul persoanei sale. Nu va incerca sa adopte teatralitatea rolurilor (nu agreeaza schimbarea de identitate pentru profilul piratului care descopera o comoara sau a doctorului care controleaza un pacient). Rolul interpretat in actul sexual prin schimbarea identitatii i-ar putea deconcentra partenerul de la admiratia unicului lucru important in punerea in scena: corpul metrosexual. Astfel incit, daca el cistiga in romantism prin abordarea temelor dramatice, va pierde la puncte in interpretarea rolurilor imaginative.
Revenind la intrebarea privind identitatea sexuala, un raspuns plauzibil ar fi acela al dezvoltarii unei noi tipologii sexuale, care pune in centrul atentiei o identitate complet egocentrica. O noua era se deschide in sexualitatea umana: este era egocentrismului pregnant.

Definitie

2004-12-12T14:33:00.000+02:00

Metrosexualul reprezinta unul dintre miturile urbane contemporane care a cunoscut cea mai spectaculoasa evolutie a ultimului deceniu. De la simpla reprezentare lingvistica data in 1994 de Mark Simpson in Salon.com pina la intrarea definitiva in mentalul colectiv din 2004, conceptul s-a autodefinit ca fiind etapa logic urmatoare in evolutia barbatului modern.

Avand predecesori pe masura (dandy-i, les beaux, etc.), metrosexualul cultiva o grija excesiva pentru propria persoana si o obsesie a calitatii pentru tot ce il inconjoara. Sexualitatea voit ambiguua amesteca expresia heterosexuala cu fenomenul ''the down low'', avind ca rezultat un narcisim indelung studiat, metrosexualul cautind in ceilalti oglinda propriei reflectari. Domenii profesionale specifice ca modeling, DJ, media, pop music si sport, il atrag pentru ca ii satisface apetitul pentru vanitate, oferindu-i o plaja de expunere maxima, el atragind atentia atit a femeilor cit si a barbatilor.
Conceptul vorbeste despre o intreaga realitate istorica de ultima ora. Poate ca niciodata un concept social - in afara celor de baza - nu a fost int-atit curtat de catre creatorii de obiecte. Media fiind practic obsedata de subiectul in cauza, se realizeaza emisiuni gen reality show, se scriu carti, se creeaza linii vestimentare si de cosmetica, arhitectii ii ofera un ambient specific.

S-a vorbit la inceput despre metrosexual ca fiind una din ''maniile'' modei, un alt mod de a exprima excentricitatea masculina. Ca mai apoi societatea sa adopte acest fenomen ca fiind o etapa normala in definirea masculinitatii contemporane. Specific marilor metropole, prin urmare societatilor puternic industrializate, acest fenomen isi face loc, incetul cu incetul, si in micile societati sau in culturile aflate in faza de elaborare si dezvoltare, ca fiind etapa logic urmatoare in definirea conceptelor noi ale masculinitatii. In spatiul romanesc, acest fenomen a intrat mai intai ca imitare a modelelor occidentale, ca mai apoi sa se auto-defineasca in limitele oferite de societatea contemporana. Racordarea la valorile europene se face pornind de la conceptele de baza, ca mai apoi sa se evaluze si noile concepte sociale. Ramine de vazut daca un metrosexual roman are aceleasi valori specifice asemeni metrosexualului european.