ProVoc'

Se naste intrebarea, analizand fenomenul metrosexual, de ce toata aceasta nevoie de a provoca, de a stimula la maxim inventivitatea privitorului printr-o ambiguitate voita si minutios construita.

De la unghiile roz ale lui Beckam din timpul unui meci de cupa, la noua linie de produse cosmetice pentru barbati purtind semnatura lui Jean Paul Gaultier si intitulata (cum altfel?) "Le Beau Male", identitatea metrosexuala pare a se baza pe aceasta necesitate a provocarii continue. Obstinenta cu care noul erou urban isi expune maniile si obsesiile corporale, franchetea cu care umple saloanele de cosmetica in cautarea ultimei masti revitalizante din placenta mamifera, gratia cu care isi face cumparaturile tradand o aprofundata cunoastere a tendintelor de sezon, il arunca de cele mai multe ori in spotul de lumina al ridicolului. Societatea traditionala, conservatoare, ridica ironic din spranceana privind acest tanar avid de lucruri futile, pierzandu-se intr-o intreaga estetica a aparentului superficial.

Reactia societatii este una normala si normata: orice abatere de la canonul clasic este supusa ridiculizarii, ironiei si abia dupa aceea, acceptarii sociale. Societatea britanica l-a acceptat pe metrosexual de la bun inceput, dar ea nu reprezinta un exemplu revelator, avind in vedere ingaduinta cu care aceasta societate a promovat toate conceptele marginale. Cea care pare sa urmeze linia continua de evolutie, este societatea franceza care aparent il accepta pe metrosexual, dar ii impune in acelasi timp limitele high life-ului. Propunandu-i formule de evolutie pe masura importantei sale, societatea franceza il marginalizeaza in acelasi timp, obligandu-l sa evolueze in anumiti parametri.

Ceea ce nu il impiedica pe metrosexual sa provoace continuu. De la pantalonul cu insertii fluorescente gen erou de manga, la haina din blana naturala vopsita roz, nimic nu il impiedica sa isi exteriorizeze sentimentele de avangarda pe care le promoveaza cu stoicism.

Ceea ce incepuse in 1994 ca o prefigurare a unei noi posibile masculinitati, a sfarsit dupa zece ani prin a fi noul statut al barbatului modern. Continua stare de provocare pe care o intretine prin simpla sa prezenta, ii confera un statut bine definit in peisajul comportamentelor urbane. Nu departe de stramosii sai (dandy-i spre exemplu), metrosexualul ofera o imagine personala complexa si aparent superficiala. Tocmai in aceasta combinare de elemente contrare rezida atractia pe care fenomenul o exercita asupra privitorului. Superficial in comportament dar profund in consistenta, metrosexualul pare a ascunde de ochiul privitorului adevarata sa stare emotionala. Pare a fi un individ lipsit de trairi interioare, dar in acelasi timp, complexitatea produselor folosite in ambientul sau, il transforma intr-un individ profund ca estetica imaginativa.
Superficialitatea sa ii confera prerogativele egoismului. Sau, altfel spus, egoismul sau naste superficialitate. Aparenta atractie asupra propriei persoane lasa sa se inteleaga ca acest personaj nu vede dincolo de limitele imaginative ale socialului, ca pentru el raporturile inter-individuale nu ar conta decat in masura in care ii satisfac nevoile personale. In acelasi timp, decorul in care evolueaza ii ofera posibilitatea de a se afirma ca unic reprezentant (functional) al lumii sale. Ideea nu este una noua; cu mult timp inaintea lui, dandy-i isi creau adevarate decoruri de teatru in care puneau in scena mici drame cotidiene. Metrosexualul preia aceasta idee si o contemporaneizeaza, prefigurand un nou dramatism in design-ul interior.